Cum şi-a răsplătit croitorul, la Alba Iulia, Episcopul Transilvaniei în anul 1363
0Arhivele păstrează ştiri rare despre locuitorii oraşului Alba Iulia în Evul Mediu. Este motivul pentru care există o disproporţie între ceea ce se cunoaşte despre episcopul Transilvaniei şi adunarea clericilor din Alba Iulia, respectiv despre oamenii oraşului.
Ştiri despre măsurile administrative care vizau creşterea numărului de locuitori ai oraşului Alba Iulia, mai ales iobagi, există din perioada de păstorire a episcopului Dominic (1357-1368). Obiectivul creşterii populaţiei oraşului pare că a fost urmărit constant de episcop. Din 1363 apar ştiri despre stabilirea în oraş a unor meseriaşi sau chiar slujitori.
Aşa aflăm despre croitorul episcopului, pe nume Grigore, căruia ierarhul i-a donat un loc de curte, din două parcele, aflat în uliţa mică, ce dădea în uliţa Vinţului.
Dobândirea locului de către episcop are propria poveste. Prima jumătate o dobândise de la iobagul Petru, fiul lui Bartal, pentru o datorie de trei buţi de miere. O cantitate atât de mare de miere ar fi putut fi materia primă pentru producerea miedului, una dintre băuturile consumate în Evul Mediu. Parcela lui Petru se învecina cu posesiunea unui alt iobag, Ioan, fiul lui Nicolae, fiul lui Farcaş şi cu Nicolae.
Precizările cu privire la amplasarea locurilor donate şi originea proprietăţilor dezvăluie şi alte detalii semnificative ale situaţiei posesiunilor din oraş. A doua jumătate a curţii aparţinuse unui iobag pe nume Mihail, fiul lui Petru zis Fyche, care fiind vinovat de comiterea unor furturi şi de alte fapte rele a fost deposedat. După confiscare, locul fusese dat magistrului Ştefan, fiul lui Ioan, fost castelan al cetăţii Piatra Sfântului Mihail (cetatea de la Tăuţi). Ulterior episcopul a răscumpărat de la castelan acel teren, cu care decisese să-l răsplătească pe croitorul său.
În anul 1363, episcopul confirma donaţia celor două jumătăţi către văduva croitorului, care se recăsătorise. Din aceste frânturi de istorie, putem reconstitui aspecte din viaţa locuitorilor laici ai oraşului Alba Iulia, meseriile şi ocupaţiile lor, proprietăţile, denumirile uliţelor oraşului medieval, relaţiile dintre orăşeni, oaspeţi şi iobagi pe de-o parte şi episcopul, clericii şi monahii din Alba Iulia, de cealaltă parte.