Cum se declanşează ploaia artificială. Savanta din România care a descoperit fenomenul în urmă cu aproape 90 de ani
0Crearea ploii artificiale nu este ceva nou. Procesul a fost dovedit ca posibil acum mai bine de 80 de ani, chiar de către o româncă. Procesul este însă relativ complex şi costisitor de utilizat pentru o regiune cu adevărat mare.
Cunoscută şi sub numele de precipitaţie artificială sau pluvicultură, ploaia artificială este acţiunea de a induce în mod artificial sau de a creşte precipitaţiile ploioase, de obicei, pentru a combate o secetă.
În conformitate cu proprietăţile fizice diferite ale norilor, acest lucru se poate realiza folosind avioane sau rachete pentru a semăna în nori catalizatori, cum ar fi gheaţă uscată, iodură de argint şi praf de sare, pentru a face nori de ploaie sau creşte precipitaţiile, în scopul de a elimina sau atenua seceta pe terenuri agricole, pentru a mări capacitatea de a rezerva apă pentru irigaţii sau de alimentare cu apă, sau pentru a creşte nivelul de apă a lacurilor de acumulare pentru generarea de energie electrică.
Pe scurt, ploaia artificială se obţine folosind iodură de argint. Această este introdusă pur şi simplu în nori, formând cristale de gheaţă din apa prezenţa în nori, care apoi cade pe pământ, din cauza greutăţii, sub formă de ploaie dacă e suficient de cald în aer sau sub formă de gheaţă dacă temperatură e sub zero grade Clesius.
Pentru asta, bineînţeles, e nevoie să existe suficientă umezeală în acei nori şi, implicit, în regiune. Ploaia artificială este deja posibilă şi tehnică de producere a ei a fost experimentată la nivel mare în mai multe locuri de pe glob, inclusiv în ţări cvasi-deşertice precum cele din Peninsulă Arabă.
Cea mai simplă metodă de plasarea a iodurii de argint în nori este cu ajutorul rachetelor încărcate cu această substanţă, care explodează chiar acolo unde trebuie. O alte metodă folosită e aceea de a aduce pur şi simplu, tot prin lansare de rachete sau cu avionul, gheaţă care se transformă apoi în ploaie.
Fenomenul a fost descoperit, pentru prima dată, de către Ştefania Mărăcineanu (1882 – 1944), unul dintre marii fizicieni ai Romaniei. Datorită calităţilor şi cunoştiinţelor sale ştiinţifice, a fost acceptată în laboratoarele celebrei Marie Curie, unde a lucrat cu oameni de ştiinţă remarcabili. A reuşit în doar doi ani să uimească lumea ştiinţifică. În 1924 avea deja doctoratul în fizică. Contribuţiile ei ştiinţifice i-au adus aprecierea şi respectul lui Marie Curie.
Ştefania Mărăcineanu a reuşit să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. Experimentul a avut loc în vara secetoasă a anului 1931, în Bărăgan. Pentru realizarea lui a primit sprijinul profesorilor Dimitrie Bungeţianu şi N. Vasilescu-Karpen, iar cel care a pilotat avionul din care s-au lansat sărurile radioactive a fost pilotul-prinţ Constantin „Bâzu” Cantacuzino, devenit mai târziu o legendă a aviaţiei române în cel de-al Doilea Război Mondial.
Experienţa a fost un succes, Mărăcineanu fiind apoi însărcinată de guvernul francez să experimenteze „ploaia artificială” şi în Algeria, colonia franceză Africa. După 1945, cercetările în acest domeniu au continuat mai ales în SUA, dar şi în alte ţări, substanţele folosite pentru injectarea norilor fiind numeroase, printre ele numărându-se iodura de argint sau zăpada carbonică.