Cum era controlată prostituţia din Alba Iulia în urmă cu peste 100 de ani
0La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, prostituţia era legală la Alba Iulia. în anul 1880, Consiliul Muncipal a votat o reglementarea care permitea autorităţilor să controleze fenomenul.
O documentare în legătură cu fenomenul prostituţiei din Alba Iulia în perioada 1880 - 1930 a fost realizată de istorici, în cadrul proiectului ”Memoria Urbis”.
De acolo aflăm că în 29 octombrie 1880, a fost votată în Consiliul Municipal, la propunerea căpitanului poliţiei, reglementarea prostituţiei în Alba Iulia stabilea modalităţile de scoatere a „imoralităţii” din clandestinitate pentru a permite autorităţilor să o măsoare şi să o controleze.
Acest efort de codificare, sintetizat în 21 de capitole şi 105 articole care compun regulamentul, anexele şi formularele lui, devine sinonim cu reglementarea prostituţiei. Definită într-un registru al utilităţii publice ca activitate economică de schimb de servicii sexuale feminine contra unei compensaţii pecuniare masculine, prostituţia şi categoriile ei anunţau premisele unei noi ordini morale.
Crearea locurilor izolate de toleranţă (casa de toleranţă colectivă sau locuinţa individuală) a contribuit la definirea frontierelor unui centru urban burghez şi masculin, în care sexualitatea trebuia să se facă tot mai puţin vizibilă.
”Aceste eforturi de moralizare a spaţiului public se reflectă în cifrele administraţiei municipale, care încearcă să controleze prostituţia din oraşul Alba Iulia. Astfel, în momentul adoptării regulamentului, se autoriza funcţionarea a patru case de tolerantă care nu puteau avea mai mult de opt sau mai puţin de trei pensionare, precum şi exerciţiul prostituţiei pentru un anumit număr de femei. O notă a medicului care vizita femeile prostituate ne face cunoscută mobilitatea acestora, prin faptul că doar 18 femei au exercitat concomitent prostituţia în oraş, deşi, pe parcursul anului 1880, au fost înregistrate un total de 43 de femei.
Sursa foto: memoriaurbis.apulum.ro
În 1885, numărul femeilor înregistrate creştea la 52, iar în 1895, la 74. Mobilitatea prostituatelor, care puteau rămâne în stabiliment de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcţie de tipul de prostituţie practicat sau de capitalul fiecăreia, dar şi de cererea existentă în localitate, influenţa şi stabilitatea întreprinderilor de comerţ sexual. La această mobilitate se adăuga, atât concurenţa celorlalte case, cât şi injoncţiunile administraţiei”, se precizează în cercetarea menţionată.
Regulile stabilite în 1880 nu au întârziat să producă efecte. Astfel, în 1883, hangiul Lajos Hillinger, din Alba Iulia, era denunţat că a primit o prostituată şi că a folosit-o ca să-şi amuze clienţii, fiind astfel amendat cu 25 de forinţi de către autorităţi, pentru încălcarea regulamentului. Această practică, care înainte putea fi considerată comună în multe stabilimente ale oraşului, a devenit treptat sancţionată.
În anul 1886, văduva Estera Friedman, născută Goldsteiner, în calitatea sa de patroană a unei case de toleranţă, îşi expunea într-o plângere trimisă vicecomitelui din Aiud situaţia dificilă în care era pusă de căpitanul poliţiei din Alba Iulia. În urma înştiinţării de către acesta a „pensionarelor” asupra faptului că pot pleca oricând, mare parte din ele au „fugit” la alte case concurente din oraş.
În plus, faţă de casa deţinută de patroana Fermeter, unde se refugiase una din pensionare, Estera Friedman denunţa alte stabilimente din oraş conduse de Iacob Gutman, János Padoler şi Adolf Springer, care nu păreau a fi „deranjate” de căpitanul poliţiei.
Hotelul Europa era un ”centru” al prostituţiei din oraş. Sursa foto: memoriaurbis.apulum.ro
”Dacă înainte de Primul Război Mondial insuficienţa documentelor consultate nu permite identificarea precisă a unui teritoriu prostituţional sau a mutaţiilor acestuia, după război situaţia se schimbă, datorită registrelor cu femei prostituate stabilite de administraţia sanitară a oraşului. Conform acestora bordelul „La Hollender”, aparţinând evreului Anton Hollender, este singura casă de toleranţă care funcţionează în oraş, până la abolirea sistemului casei de toleranţă, prin legea sanitară din 1930. Situat pe strada Vasile Alecsandri, la nr. 22, acesta găzduia între 1922 şi 1930 în jur de 17% din prostituatele oraşului. După 1930, transformat în restaurantul şi în hotelul Bulevard, edificiul a adăpostit ilegal peste 66% din prostituatele oraşului, până la deposedarea proprietarului în baza legilor rasiale din anii 1940-1942”, se mai susţine în cercetarea istoricilor de la Muzeul Unirii şi Universitatea ”1 Decembrie 1918”.
Potrivit acestora, reglementarea prostituţiei în secolul al XIX-lea a fost ”expresia unei epoci în care credinţa în progresul ştiinţei autoriza în mod excepţional, prin medici şi poliţişti (adesea la limita ilegalităţii), impunerea unei tutele a statului asupra unor categorii de femei, pentru care comportamentele lor sociale nu corespundeau cu rolurile de gen, asumate drept normă socială, de fiică ascultătoare, de soţie supusă sau de mamă dedicată maternităţii”.