Cum a obţinut familia Hunedoreştilor cinstea de a fi îngropată în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia
0Cea mai cunoscută familie românească din Transilvania medievală a fost cea a Hunedoreştilor. Trei membri ai acestei familii au fost înmormântaţi în catedrala episcopală din Alba Iulia. În Evul Mediu, înmormântarea în locaşul în care se oficiau liturghiile şi în care se rosteau rugăciuni în mod regulat reprezenta un mod de a pregăti mântuirea sufletelor celor care îşi permiteau un asemenea privilegiu.
Catedrala episcopală de la Alba Iulia era cel mai important loc al creştinilor romano-catolici ai provinciei. Familia Hunedoreştilor a reuşit să obţină de la curtea regală, în primul rând datorită propriilor fapte de arme, dreptul de a avea locuri de veci în catedrală, lucru considerat o mare cinste între nobilimea Ardealului.
”Valoarea simbolică a acestui gest se poate înţelege dacă vom lua în considerare punctul de plecare al familiei, care fie provenea din cnezii haţegani, aşa cum afirma una din ipotezele privind originea lor, fie erau urmaşi ai unor boieri refugiaţi din Ţara Românească. Oricum ar fi fost, Hunedoreştii erau departe de a reprezenta una din familiile nobiliare vechi ale Transilvaniei care ar fi putut emite pretenţii de preamărire, putând fi priviţi de nobilimea ardeleană ca nişte oameni noi ori parveniţi. Ascensiunea politică uimitoare a lui Ioan de Hunedoara şi a fratelui său, numiţi mai întâi bani de Severin, pentru ca din 1441 Ioan să devină voievod al Transilvaniei, a dat naştere şi în epocă unor legende care afirmau că el ar fi fost un fiu nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg”, afirmă istoricul Cosmin Popa Gorjanu.
Monumentul funerar al lui Ioan Cavalerul de Hunedoara (Johannes Miles Junior de Hunyad)
În timpul cât a deţinut demnitatea de voievod al Transilvaniei, 1441-1453, Ioan de Hunedoara a trecut în mai multe ocazii prin Alba Iulia. Analiza izvoarelor arată că în desele sale călătorii în voievodat, Alba Iulia s-a aflat adesea pe traseul itinerariilor sale. A fost îngropat în catedrala din Alba Iulia, lângă fratele său, Johannes Junior, conform dorinţei sale. ”Ştim din izvoarele păstrate când şi cum Ioan de Hunedoara a ales acest loc de veci, şi anume la sfârşitul anului 1441, după ce fratele său, Ioan cel tânăr (Johannes Minoris sau Johannes Miles) îşi pierduse viaţa în părţile ardelene şi fusese îngropat în catedrala din Alba Iulia”, susţine istoricul din Alba Iulia.
În arhive, s-a păstrat actul prin care Ioan de Hunedoara ceda episcopiei trei sate din comitatul Alba, şi anume
Tinod, Geomal şi Cergău, la care capitlul din Alba Iulia avea anumite drepturi conform unor înţelegeri prealabile cu un fost proprietar decedat fără urmaşi. Cele trei sate solicitate de episcopie reveniseră lui Ioan de Hunedoara în momentul în care nemaiavând stăpân intraseră în dreptul de donaţie al coroanei. Atunci când capitlul a demonstrat că potrivit înţelegerilor încheiate cu fostul proprietar acele moşii îi reveneau de drept, Ioan de Hunedoara le-a cedat, luând în considerare şi că fratele său era deja îngropat în biserica catedrală şi în schimbul rugăciunilor pentru odihna sufletului fratelui său şi anunţa totodată dorinţa ca şi el să fie înhumat în acelaşi loc. Dorinţa i-a fost îndeplinită 14 ani mai târziu, în anul 1456.
”În mai puţin de un an, în 16 martie 1457, fiul său cel vârstnic şi urmaşul său la conducerea partidei Hunedoreştilor, Ladislau de Hunedoara (1433-1457) era decapitat la Buda la porunca regelui Ladislau V Postumul. Astfel, al treilea membru al familiei Hunedoreştilor era îngropat în catedralaromano-catolică din Alba Iulia în anul următor, în 1458, de către fratele său mai tânăr, Matia, care între timp fusese ales rege al Ungariei. Mormintele celor trei membri ai familiei Hunedoreştilor au fost amplasate iniţial în transeptul catedralei”, apreciază Cosmin Popa Gorjanu. (Foto dreapta sus: Piatra de mormânt atribuită lui Ioan de Hunedoara).
Vizitatorii catedralei din Alba Iulia pot vedea grupul celor trei sarcofage amplasat în nava de sud. Acestea ar fi fost realizate în timpul domniei regelui Ioan Zapolya, în anul 1535. Au suferit distrugeri în anul 1658, în timpul invaziei otomano-tătare, fiind refăcute din fragmentele diferitelor monumente funerare din catedrală. Recent s-a sugerat că pe piatra de mormânt atribuită lui Ioan de Hunedoara este figurat un alt personaj, care poartă o cuşmă specifică unei epoci mai târzii.
Citiţi şi:
Cum s-au dezvoltat moţii în Apuseni. Dovezi extraordinare despre vechimea plutăritului pe râul Arieş