Cetatea Alba Carolina, cea mai severă închisoare din Principatul Transilvaniei timp de 18 decenii

Cercetările istoricilor arată că Cetatea ridicată de habsburgi în secolul al XVIII-lea la Alba Iulia a avut rolul de asuprire a românilor transilvăneni. Timp de aproape 180 de ani a fost cea mai severă carceră din Principatul Transilvaniei.

Una dintre cele mai autorizate opinii legate de rolul de carceră a Cetății ridicate de habsburgi la Alba Iulia între 1714-1738 aparține lui Geoge Barițiu, în a sa lucrare „Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă“. Reputatul istoric din Transilvania aprecia că Cetatea Alba Carolina era ... „unicul punct fortificat aşa, încât fără posesia aceluia să nu poţi fi sigur de posesiunea ţării întregi”.

Cetatea Alba Carolina, „Kufstein-ul“ Transilvaniei

În  temnițele fortificației și-au petrecut ultimele zile din viață și conducătorii Răscoalei de la 1784-1785, după ce au fost prinși prin trădare.  Potrivit istoricului Gheoghe Anghel, documentele vremii arată că după zdrobirea cu roata a conducătorilor Horea, Cloșca și Crișan, la 28 februarie 1785, în temnițele fortificației mai erau peste 400 de țărani români. Profesorul Ioan Pleșa apreciază că în timpul Revoluției de la 1848-1849, în celulele Cetății numărul deținuților ajunsese la 7.860.  

Nu sunt puțini cercetătorii care au făcut o paralelă între Cetatea-închisoare ridicată de austrieci la Alba Iulia, pe spatele iobagilor români, și Kufstein, fortăreața austriacă în care au fost „găzduiți “ răzvrătiții de la 1848-1849. 

Dovezi ale marginalizării românilor din Alba Iulia găsim și în plan confesional. La 15 iulie 1721 și-au încetat activitatea Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului. Din materialele rămase în urma demolării bisericilor românești ortodoxe au fost ridicate două biserici parohiale, însă la marginea orașului, în actualele cartiere Maieri (II) şi Lipoveni, zone în care locuiau românii.

Altele au fost privilegiile pentru membrii ordinului călugăresc al trinitarienilor, spre exemplu, care în 1719 şi-au ridicat o mănăstire în interiorul Cetății Alba,  transformată ulterior în actuala Bibliotecă Batthyaneum.

Pedeapsa capitală, la ordinea zilei

Nu tebuie omis nici faptul că în perioada Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, pedeapsa capitală se aplica foarte des, chiar  pentru fapte minore. De exemplu, pentru orice furt care depăşea valoarea de 20 de florini, făptaşul era condamnat la moarte, deşi valoarea pagubei echivala cu o junincă sau 5-6 oi. Nu e de mirare că și la Alba Iulia în actele oficiale este menționat și călăul, iar potrivit istoricului Gheorghe Angel, unele toponime din judeţul Alba mai amintesc şi acum de existenţa  unor locuri de tortură şi execuţie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul  Furcilor”, la Şard o „Poiană a Furcii”, între Ighiu şi Bucerdea o „Măgură a Furcii”, la Sâncel, lângă Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Şugag un loc numit “La Furci” .