Cele mai ciudate instrumente muzicale tradiţionale. Ce sunt ocarina, cobza şi ţitera
0Instrumentele muzicale aerofone au fost folosite din cele mai vechi timpuri, utilizate şi de către păstori în perioadele în care aceştia erau plecaţi cu oile la păscut.
Fluierul este obiectul de suflat al păstorului şi este posibil să fi stat la baza tuturor instrumentelor tradiţionale de suflat, fiind menţionat din cele mai vechi timpuri în cultura tuturor popoarelor. Este confecţionat din lemn de soc, prun, cireş, vişin, salcâm, nuc sau stejar. Din familia fluierului fac parte cavalul, tilinca şi trişca. Tilinca este fluierul cu tubul deschis la ambele capete şi fără găuri, cu o lungime de 65 cm. Cavalul este un fluier cu tubul cilindric şi cu deschizăturile pentru degete grupate trei şi două, iar trişca este un fluier mic care are şase deschizători tăiate sau arse cu un cui fierbinte în peretele tubului, la distanţe egale.
Ocarina are formă conică, închisă şi este goală în interior. Este confecţionată din piatră sau lut şi are forme şi dimensiuni diferite. După prelucrarea lutului şi după uscare este arsă într-un cuptor pentru ceramică. Astăzi, este întâlnită la lăutarii populari, iar în ultimul timp apare chiar şi în orchestrele profesioniştilor.
Buhaiul este un instrument muzical popular folosit de colindători la Anul Nou, când merg din casă în casă trăgând de coada buhaiului, sunând dintr-un clopot şi recitând pluguşorul. Este format dintr-o putinică cu fundul de piele din capră sau oaie, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degete umezite în apă, borş sau sacâz, producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur înfuriat.
Naiul este cunoscut şi folosit de lăutari încă din secolul al XIII-lea. Este confecţionat din şapte-opt tuburi din lemn de soc, nuc, salcâm sau prun. Tuburile sunt lipite într-o linie semiovală; la partea de jos sunt acoperite din trei părţi cu o şipcă de lemn ornamentată cu crestături sau pirogravură. Cel mai renumit cântăreţ la nai, din România, este Gheorghe Zamfir.
Naiul, un alt instrument foarte cunoscut
Cimpoiul este un instrument de suflat cu burduf confecţionat din piele şi are un tub (sau tuburi) din lemn, prevăzute la capătul superior cu ancie. Pielea pentru burduf trebuie jupuită într-un mod anume de pe animal, pentru a putea fi folosită ca burduf de cimpoi, lucru pe care îl fac doar păstorii sau meşterii cunoscători. Tipul arhaic de cimpoi era alcătuit din unul sau maimulte tuburi, cuplate la sursa de aer.
Tulnicul, instrument dacic, confecţionat de oameni ai pădurilor şi munţilor. Este considerat un adevărat simbol al Ţării Moţilor şi face parte din moştenirea culturală a poporului român. În trecut, la acest instrument arhaic cântau nevestele şi fetele, anunţând evenimente din cadrul familiei sau din comunitate. Cu aproximativ o sută de ani în urmă, în casa fiecăruia se găseau două-trei tulnice, la care ştia să cânte întreaga familie.Tulnicul este unul din cele cinci tipuri de bucium întâlnite pe teritoriul României.
Buciumul este un instrument muzical pitoresc pe care cronicarii l-au menţionat în operele lor. Este confecţionat din lemn de tei şi se compune dintr-un tub sonor lung, deschis la ambele capete, construit din două doage sau dintr-o creangă lungă despicată în două şi golită la mijloc. Doagele sunt legate prin inele de lemn confecţionate la strung. La capătul prin care se suflă are un mic tub de lemn. Instrumentele cordafone sunt cele în care sunetul se produce cu ajutorul unor coarde întinse deasupra unei cutii de rezonanţă. Modul de obţinere a sunetelor se realizează prin ciupire, lovire sau frecare.
Cântăreţi la cobză
Cobza este un instrument popular foarte răspândit în Muntenia, Moldova şi Bucovina. Are o îndelungată tradiţie, chiar dacă originea ei nu este autohtonă. Ea apare şi pe frescele unor biserici şi mănăstiri cum ar fi: Voroneţ, Suceviţa, Horezu. Este un instrument lăutăresc de acompaniament care se compune dintr-o cutie de rezonanţă de forma unei jumătăţi de pară, din lemn de nuc sau paltin, numită „bărdan” şi un gât scurt şi larg din lemn tare.
Cetera (Ţitera) este un instrument tradiţional, arhaic, întâlnit în Maramureş, alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă pe care sunt întinse patru coarde de metal puse în vibraţie prin atingerea cu o lamă de os sau metal. Poate fi considerat cel mai simplu instrument muzical care există în lume, ce poate fi folosit doar la interpretarea unor melodii populare simple.