Cel mai important muzeu etnografic din Apuseni, în pericol de dispariţie. Fiica învăţătorului Panfil Albu nu mai este dorită ca muzeograf
0Muzeul Etnografic din comuna Lupşa este în pericol să rămână fără celebra colecţie, ca urmare a unor decizii luate la nivelul administraţiei locale. Monica Rotaru, fiica învăţătorului Panfil Albu, întemeietorul muzeului, nu mai este dorită ca muzeograf, după 40 de ani de activitate.
Fiica lui Panfil Albu are 65 de ani şi a ieşit la pensie în anul 2015. A dorit să continue să se ocupe de muzeu, chiar şi gratuit, însă a fost refuzată. Anul trecut a existat chiar şi un proiect de hotărâre în acest sens în Consiliul local, dar a fost respins de majoritatea aleşilor.
”Azi se caută ca această valoroasă colecţie de familie să fie înstrăinată către persoane care nu au legatură nici cu familia, nici cu colecţia, nici măcar cu dragostea şi interesul, manifestate de cei din familia Albu, în scopul păstrării, dezvoltării şi valorificării acestui tezaur existent la Lupşa. Pentru a evita distrugerea muncii a trei generaţii, urmaşii celor care au colectat şi organizat această colecţie se văd obligaţi să retragă toate piesele personale adunate de către Panfil Albu, să găsească o altă locaţie de expunere şi prezentare, cȃt şi de dezvoltare în scopul pentru care a fost creată, astfel încȃt şi generaţiile viitoare să poată vedea viaţa şi etapele de dezvoltare a satului romȃnesc în decursul timpului”, spune Monica Rotaru (foto jos).
În august 2017, Primăria Lupşa a organizat un concurs pentru ocuparea postului de muzeograf, despre care Monica Rotaru afirmă că trebuia să fie cu ”dedicaţie”. Au putut participa la concurs candidaţii cu studii de filologie sau istorie, care să deţină cunoştinţe de operare pe calculator. Femeia în vârstă de 65 de ani spune că, deşi s-a pensionat în 2015, ea a continuat să meargă la muzeu şi să îi primească pe vizitatori, lucru pe care îl va face şi în continuare.
”Împreună cu fraţii mei am decis că nu vom renunţa la colecţia din muzeu. A fost adunată cu atâta trudă de tatăl nostru şi vrem să ducem tradiţia mai departe, ca un membru al familiei să se ocupe în continuare. Nu vrem să vină altcineva necunoscut şi să o distrugă. Eu o să merg până mai pot, apoi vreau să îl aduc pe fiul meu care este acum plecat în străinătate. Dacă nu ne vor lăsa în clădirea de acum o să mutăm colecţia într-o casă veche pe care o avem”, a completat Monica Rotaru.
Primarul comunei, Dănuţ Bârzan, afirmă că o colaborare cu Monica Rotaru este necesară, dar din punct de vedere legal nu se mai poate. ”O înţeleg sufleteşte pentru că a lucrat atâţia ani acolo. Imaginea muzeului şi a învăţătorului Pamfil Albu va avea mult de suferit dacă se întâmplă ceva cu colecţia. Cel mai bine este ca aceasta să rămână acolo unde este acum. Împreună cu alte primării am decis, recent, la Zlatna, să înfiinţăm o asociaţie intercomunitară prin care să se promoveze cultura şi tradiţiile zonei. În cadrul acesteia îi vom găsi un loc şi doamnei Monica Rotaru”, a afirmat primarul Dănuţ Bârzan.
Muzeul Lupşa are ca bază de pornire o singură colecţie de obiecte de artă populară şi de unelte folosite în gospodăriile lupşenilor, pe care a creat-o pe lângă şcoală, imediat după Marea Unire, Sebastian Ciapa, ”învăţător şi popă fără popor”- aşa cum se semna în diverse acte – socrul lui Panfil Albu. Preluând „comoara” alcătuită de socrul său, tânărul învăţător Panfil Albu a amenajat, în anul 1937, într-o încăpere lângă clasa unde preda, la şcoala ”din deal”, un mic muzeu şcolar, în spiritul ideilor lui Dimitrie Gusti, idei ce fuseseră îmbrăţişate cu entuziasm de tinerii intelectuali ai acelei vremi. După demersuri insistente la organele de stat locale şi centrale, în anul 1950, dascălul Albu, care era şi profesor la şcoala elementară de şapte ani a primit, pentru înfiinţarea unui adevărat muzeu, localul vechi al şcolii primare din centrul comunei, cu 11 încăperi, clădire datând din anul 1870. Acest local are o valoare arhitecturală deosebită, fiind obiect de patrimoniu.
Inventarul muzeului cuprinde peste 8 mii de obiecte, din care nicio treime nu sunt prezentate în expoziţia de bază. În cea mai mare parte, obiectele au fost obţinute prin donaţii de la locuitorii satelor Lupşa, Valea Lupşii, Hădărău, Mănăstire, Curmătură, Muşca, Geamăna, Vinţa, Mărgaia, După Deal. O altă parte au fost cumpărate, căci sătenii se desprindeau greu de ele. La început, ori când era nevoie, dascălul Albu le cumpăra din banii săi, ai familiei, numai să le salveze, să le vadă la muzeu.