Ce probleme aveau locuitorii unui cartier nou din Alba Iulia, acum 100 de ani. Ultimatumul transmis primăriei

Și în urmă cu aproape 100 de ani existau aproximativ aceleași probleme ale locuitorilor în raport cu autoritățile locale. O demonstrează un articol apărut în ziarul Alba Iulia, în august 1930.

Un document făcut public de reprezentanții Serviciului Județean Alba al Arhivelor Naționale arată cum proprietarii unui cartier pe atunci nou înființat pe platoul cetății Alba Carolina au cerut primăriei pietruirea drumurilor, introducerea electricității și paza străzilor.

În august 1930, aceștia au transmis o scrisoare către primărie, publicată de ziarul local Alba Iulia.

„Proprietarii de case pe terenul nou de pe platoul cetății cer în o scrisoare publică către primărie lumină electrică, pietruirea drumurilor din cartierul lor, plantarea de arbori, unirea noilor străzi, propunând ca celea 2 principale să se numească Bulevardul Încoronării și Calea Vitoriei, sergenți de pază. Toate acestea până la 1 Sept. a.c. ori de nu, vor acționa mai energic pe altă cale. Regretăm, că din lipsă de loc, nu putem publica scrisoarea întreagă, dar le dorim izbândă”, se precizează în articolul care cuprinde și scrisoarea oamenilor.

Documentele de arhivă nu menționează dacă reprezentanții administrației s-au implicat pentru a rezolva problema oamenilor de pe noile străzi din oraș.

Un studiu realizat de istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, arată că în 1928 oraşul Alba Iulia avea 53 de străzi pe care locuiau 12.500 de locuitori.

Arterele purtau numele unor mari personalităţi istorice, scriitori, ale membrilor Casei Regale, ale provinciilor şi oraşelor istorice din România Mare, ale localităţilor unde armata română a obţinut victorii în Primul război mondial.

Locul de plimbare al locuitorilor oraşului era Aleea Promenadei, situată în jurul Cetăţii şi străjuită, de o parte şi de alta, de o plantaţie de castani şi salcâmi, din care s-au mai păstrat câţiva până în anii 1970.

„Dacă autorităţile române ar fi protejat această zonă şi n-ar fi dat-o pentru expropriere la reforma agrară din 1921-1927, oraşul ar fi avut o zonă de agrement deosebită, iar Cetatea s-ar fi bucurat de un spaţiu de protecţie şi ar fi îndeplinit toate condiţiile de a fi declarat monument de valoare deosebită, înscris pe lista UNESCO“, susţinea istoricul Anghel.