Alba: Emilian Achim a strâns peste 10.000 de obiecte tradiţionale

Emilian Achim a pus bazele muzeului ce-i poartă numele. Spune că „zestrea“ este a întregii comunităţi din Almaşu Mare.

Profil
Născut la: 27 septembrie 1940, Almaşu Mare, Alba
Studii: Şcoala profesională Hunedoara
Familie: văduv, patru copii

Emilian Achim este unul dintre puţinii păstrători ai tradiţiei autentice. Iubitor al folclorului şi al datinilor româneşti a colecţionat pentru sufletul său obiecte tradiţionale specifice Munţilor Apuseni. Mai apoi le-a transformat într-o veritabilă expoziţie de specific local pe care a închinat-o comunităţii.

Pasiune din copilărie

„Din copilărie am avut această dragoste pentru tradiţii şi folclor. Familia a fost mobilul de la care a pornit totul. Orfan de mamă la şapte ani, am păstrat obiectele din casă ca şi amintiri. Iar apoi, încet, încet, acestea s-au tot adunat“, povesteşte Emilian Achim. Spune că nu a putut sta departe de Almaşu. Plecat la şcoală la Hunedoara a cerut special să fie repartizat la el în sat. „Nu mi-a plăcut la oraş. Cred că în orice colţ al lumii m-aş afla, gândul de la satul meu nu mi l-ar putea lua nimeni. Am trăit o viaţă aici şi nu aş schimba nimic“, spune Emilian Achim.

A insuflat tinerilor din localitate pasiunea pentru folclor, iar din ipostaza de maistru instructor i-a învăţat lăcătuşerie. „Am lucrat zece ani la şcoala din Almaşu, ca maistru instructor. Nu aveam calificare, dar aşa a apreciat conducerea şcolii din acea vreme. Ca şi maistru făceam ore de lăcătuşerie. Şi astăzi mă mai întâlnesc cu cu unii dintre foştii elevi şi-mi mulţumesc că i-am învăţat meserie“, spune Emilian Achim.

Mii de obiecte din zona Apusenilor

În anul 1979, Emilian Achim avea deja colecţii întregi de obiecte. Cu toate acestea, abia în anul 1993 Muzeul „Emilian Achim“ a fost recunoscut de către autorităţi şi a primit statutul de muzeu privat. Emilian Achim a adunat peste 10.000 de obiecte, pe unelea le-a primit de la localnici, pe altele le-a cumpărat cu bani grei. Obiectele din muzeu sunt reprezentative pentru toată zona Munţilor Apuseni.

„Obiecte sunt adunate de pe cuprinsul întregii zone a Munţilor Apuseni, începând cu Avram Iancu, până pe Valea Ampoiului şi extinzându-se la localităţile învecinate ale judeţului Alba, la Balşa, Brad, Crişciori. Le-am adunat şi le-am transportat cum am putut, cu mult efort. Pe unele le-am cărat în spate, pe altele le-am transportat cu căruţă sau cu maşina“, povesteşte Emilian Achim.

Acestea sunt clasificate pe diferite domenii, de la etnografie şi artă populară, până la arheologie, agricultură, minerit, numismatică sau tehnică de luptă. „Indiferent că e vorba de o uneală agricolă, pe care mulţi o consideră neînsemnată, fie că e vorba de un obiect de ordinul gramelor sau de unul de câteva tone, spre exemplu o batoză, toate îmi sunt la fel de dragi. Fie că e o sapă, fie o maşină de calculat, un patefon sau o cameră de filmat rudimentară, ele nu au pentru mine o valoare financiară, ci una sentimentală“, a mai spus Emilian Achim.

Care va fi viitorul muzeului „Emilian Achim“?
E.A.: „Muzeul nu se va înstrăina, va rămâne acolo unde îi este locul. Indiferent de statutul pe care-l va primi, muzeu privat, public sau mănăstire, el are o valoare spirituală pe care o las moştenire comunităţii. Familia va avea obligaţia morală de a se îngriji de aceste colecţii, dar ele aparţin întregului neam. Vreau să-i mulţumesc lui Ion Dumitrel pentru consideraţia pe care ne-o poartă“.

Ce alte activităţi întreprindeţi?
E.A.: „Tot ceea ce am realizat am făcut având încredere în Dumnezeu. Am colaborat la mai multe culegeri, iar în calitate de autor am scris patru cărţi de folclor reunite sub titlul «Zestrea» şi un album cu tradiţii şi obiceiuri din Ţara Moţilor. Lunar, am o emisiune la Radio-Antena Satelor unde prezint tradiţiile şi obiceiurile oamenilor de pe aceste meleaguri“.

Ce-i place: „Îmi plac şi iubesc tradiţiile noastre româneşti, sunt cea mai mare avere a noastră. Îmi place să stau de vorbă cu oamenii locului, să ascult poveştile lor şi apoi să le transpun în pagini de carte alături de fotografii sugestive.“

Ce nu-i place: „Nu-mi place falsa apreciere şi persoanele care nu se ţin de cuvânt. Cei care consideră că au obligaţia morală şi cred că se merită să sprijine în vreun fel muzeul, sunt bineveniţi“.