Vlad Alexandrescu, despre copiii din două centre de plasament pe care le-a vizitat: Unul mi-a spus că urma să ajungă într-o reţea de prostituţie

Senatorul USR Vlad Alexandrescu a relatat, într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, poveştile înfiorătoare ale unor copii din două centre de plasament pe care le-a vizitat în Bucureşti şi Ilfov. Unii tineri i-au spus despre cum se fură mâncarea, iar alţii au dezvăluit abuzurile la care sunt supuşi.

Redăm mesajul integral al lui Vlad Alexandrescu:

„Am făcut astăzi 2 vizite în centrele de plasament din Bucureşti şi Ilfov. Am vorbit cu angajaţii, cu educatorii, cu reprezentanţi ai Direcţiei de protecţie a copilului, dar am reuşit mai ales să vorbesc singur cu copiii. Până ce am fost escortat afară de bodyguarzi. Nu ştiu cum aş putea descrie ce am văzut şi auzit acolo, mai bine vă redau câteva fragmente din ce mi-au povestit copiii.

«Ofeream sex mai multor persoane pentru bronz», îmi spune un tânăr de 17 ani. Alt copil îmi spune: «urma să ajung în străinătate într-o reţea de prostituţie». Unii îmi povestesc despre cum se fura mâncarea din centru cu tomberonul, în timp ce altul îmi spune ca simte nevoia să fugă de managerul de caz. Psihologul îşi face apariţia o dată la 2 luni. Despre psihoterapie în cazuri vădite de suferinţă psihică, nici nu poate fi vorba.

Nici cei care au locuit cu asistenţi maternali nu se află neapărat într-o situaţie mai bună. Dacă nu au trecut prin diverse abuzuri, unii dintre ei au fost abandonaţi până şi de aceşti asistenţi maternali. Cel mai tare m-a cutremurat povestea unei fete căreia i-a fost tăiată mâna cu cuţitul de către asistenta ei maternală, ceea ce a dus la amputarea braţului de deasupra cotului.

Întrebându-i ce vor face după ce vor pleca de acolo, nu par să mai aibă multe speranţe. Răspunsurile variază de la «eu ajung pe stradă» la «eu sunt sigur că o sa mor. Toţi murim la un moment dat.»„Niciunul dintre cei care a ieşit de aici nu e bine acum”, îmi spune un tânăr care împlineşte în curând 18 ani.

Şi de parca toate aceste monstruozităţi nu ar fi destul, poţi avea impresia, pe bună dreptate, că sistemul îi ţine cumva la pământ. 70% dintre toţi copiii pe care i-am văzut sunt încadraţi la o şcoală specială, desi mulţi mi s-a părut că nu au ce căuta acolo. Ca să aveţi o idee, în clasa a 8-a se învaţă abia tabla înmulţirii! Cum s-ar putea integra un orfan în societate, cum poate el părăsi la 18 ani protecţia socială în condiţiile în care sistemul îl ţine în tot acest timp într-o stare de subeducare?

Astăzi, am fost la Pinocchio din Sectorul 1 şi la centrul de plasament din Periş, jud. Ilfov. Voi continua vizitele până voi înţelege practicile sistemului, pentru că par a fi multiple“.