Video Visurile neîmplinite ale lui Mircea Diaconu. Răspuns înduioșător la întrebarea „Cum v-ați trăi ultima săptămână de viață?”

„Doamne! M-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini” – a răspuns Mircea Diaconu când a fost întrebat cum și-ar trăi ultima săptămână din viață. Îndrăgitul actor a dezvăluit și lista de visuri pe care nu și le-a îndeplinit. 

Îndrăgitul actor Mircea Diaconu a murit, sâmbătă, cu doar câteva zile înainte de a împlini 75 de ani, pe 24 decembrie. Artistul s-a stins la Institutul Fundeni din București, unde era tratat pentru cancer la colon. Trupul său neînsuflețit va fi depus luni, 16 decembrie, între orele 12.00 și 16.00, la Teatrul Nottara din București. Prieteni, colegi de breaslă și admiratori sunt așteptați să-i aducă un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns.

În urmă cu 10 ani, marele actor a fost întrebat: „Dacă ați mai avea, să zicem, nu o zi, ci o săptămână de viață, cum ați trăi-o?”

„Doamne, unui om de 60 și aproape unu de ani să-i spuneți lucrul asta! (râde) M-aș duce repede acasă, că să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini”, a răspuns îndrăgitul actor pentru revista Tango. El a mai mărturisit că are o listă lungă de visuri pe care și le dorește și care, probabil, nu vor fi puse în practică niciodată.

Ocolul lumii, o barcă, un cal

Întrebat ce altceva și-ar mai dori să facă, Diaconu a completat:

„Dacă afli că mai ai doar o săptămână, nu cred că te mai gândești la nimic. Sigur că am o listă lungă de lucruri pe care mi le doresc. Vise… pe care probabil că n-o să le pot pune în practică niciodată, începând cu ocolul lumii, pe care mi l-am dorit și nu pot să-l fac. Încerc, pe bucăți. Apoi, mi-am dorit să am cal. Și uite că n-am.”

Actorul a explicat că nu e așa de simplu să fii proprietar de cal: „trebuie să ai și grajd, și ce să-i dai de mâncare, nu poți așa…”

Diaconu a precizat că totuși și-a îndeplinit unul dintre visuri, anume acela de a avea o barcă: „Mi-am dorit să am barcă, e o mare pasiune și mi-am luat una, dar stă în curte de jumătate de an, n-am putut s-o duc la apă. Vreau să fac asta cât de curând. Încerc să le fac pe toate…”

Mitul actorului sărac și nefericit

Actorul a mai fost întrebat cum înțelege fericirea. El a istorisit o poveste auzită de la mama lui:

„Mama mea, o ființă specială, a întrebat-o un lucru pe mama ei, când era mică. Ea era cea mai mică dintre copii, bolnăvioară, un Prâslea al familiei, cu milioane de nefericiri. A întrebat-o pe mama ei: „Mama, ce să fac eu că să fiu fericită?”.

Răspunsul bunicii îndrăgitului actor a fost: „Să fii plăcuta lui Dumnezeu”. Eu în felul asta traduc fericirea. Să fii plăcut lui Dumnezeu. Vedeți diferență între a fi plăcut lui Dumnezeu și a-ți fi frica de Dumnezeu. Este cu totul altceva. Este o asumare în a-i fi plăcut lui Dumnezeu, este asumarea ta de a trăi într-un fel, e prestația ta, e oferta ta către Cel de sus. Ce înseamnă să fii plăcut lui Dumnezeu? Să fii ca Isus Cristos, care ne-a învățat să nu fim apucați, să nu fim orgolioși, ci să fim fericiți cu ce avem. Dacă suntem sănătoși, trebuie să mulțumim că suntem sănătoși. Dacă am mâncat, trebuie să fim fericiți că am mâncat azi. Și să nu dorim ce nu-i al nostru. Despre asta e vorba, asta e fericirea.”

El a menționat că a fost întrebat de un moderator de televiziune „domnule Diaconu, cum vă descurcați, că actorii sunt săraci și nefericiți?”.

Când i-a spus că nu e adevărat, jurnalistul i-a replicat: „Ba da, aveți salarii mici, sunteți săraci”.

„Și l-am îndemnat să vedem ce înseamnă fericirea, în speță bogăția. I-am spus “domnule, în clipa în care pentru dumneata, fericirea e o cifra, ești un ratat”. Fericirea nu-i o cifră. Eu întreb, în clipa în care se aprinde lumina, după un spectacol, și am jucat bine probabil, și eu văd chipurile acelor oameni, eu cum sunt? Fericit sau nefericit? “Fericit”, zice el. A fost ceva în banca, o suma? Nu. A fost o stare. Fericirea e o stare, nu-i o cifră”, a explicat actorul.

Diaconu a spus că fericirea stă în lucruri simple: „să zicem că mi-a ieșit vinul bine. Dar ce fericit sunt în ziua aceea! Mi-a ieșit vinul bine, nu? Sau călătoresc și mă opresc cu mașină undeva și îmi place atât de mult, încât sunt fericit în clipa aia. Asta-i tot. Bucură-te că ești, asta e fericirea. În momentul în care intri pe calea asta, a banilor, intri într-un război pe care îl pierzi la nesfârșit, pentru că orice cifra vă fi mai mică decât următoarea și nu vei putea fi fericit niciodată.”

„Pe vremea lui Ceaușescu se negocia, actorii se luptau pentru bani”

Întrebat cât de bine a fost apreciat din punct de vedere financiar în carieră, Mircea Diaconu a spus: „Au fost momente când semnam contracte de film și erau unii dintre noi care pretindeau maximum, vorbesc despre tinerețea mea. N-am cerut niciodată, nici când luam toate premiile cu putință, mai mult decât mi s-a propus. Ce-au putut să puna acolo, era treaba lor, nu era treaba mea. Daca am acceptat să joc într-un film, nu am acceptat pentru că era o suma sau alta trecuta în contract”.

El a susținut că pe vremea lui Ceaușescu „se negocia, actorii se luptau pentru bani, poate chiar mai mult decât azi”.

Diaconu a constatat că era plătit mai bine decât pe cei care cereau și insistau și se băteau pentru ultimul ban. De ce?

„Poate că și atitudinea asta impune. Cred în valori de tipul asta. Eu sunt aici director de teatru, iar cunoscandu-i încet, încet pe oamenii de scenă sau din spatele scenei, am promovat acest gen de comportament și se simte.”

Actorul a susținut că de 10 ani de când este director de teatru oameni cu slujbe obișnuite, cum ar fi sufleuri, au ajuns să conducă departamente întregi de teatru. „Sunt la fel de simpli și de onești și de serioși cum mi s-au părut mie că sunt la început. Ei nu mi-au cerut să fie ceva, să ocupe o funcție anume. Dar datoria mea era să observ că ei au un comportament pe care poți miza și că au onestitate. Deseori, onestitatea e privita că o slăbiciune în zilele noastre. Eu cred că e o calitate.”

Actor emblematic

Mircea Diaconu a fost un actor emblematic, atât în domeniul cinematografiei, dar și în teatru. A debutat în anul 1970 la Teatrul Bulandra iar mai apoi în 1971 a jucat pentru prima dată într-un film, mai precis ”Nunta de piatră” în regia lui Dan Pița. Din 1972, timp de 10 ani a fost angajat la Teatrul Bulandra iar mai apoi la Teatrul Nottara. Cinematografia a fost cea care l-a făcut cunoscut pe Mircea Diaconu în fiecare colț din țară. A jucat în peste 65 de filme, cu actori și regizori mari.

 În cariera sa cinematografică, Mircea Diaconu a fost nevoit să joace multe roluri de comunist model, fie tineri studioși care, în locul unui post la oraș, se sacrificau patriotic pentru a merge la țară și a aplicat filosofia socialistă, fie chiar om de bază al Securității în lupta contra „bandiților” din munți, adică a partizanilor români care se opuneau comunismului. Se pare că partidul comunist avea o apetență în a ordona distribuirea lui în roluri de „băiat bun, cinstit și muncitor“, așa cum spunea scriitorul și jurnalistul Cristian Tudor Popescu.