Vasile Bănescu, despre discursul religios: „Acest tip de abordare și tratare aproape sacrilege prin infatuare și nepăsare, compromit major tema teodramei”

Vasile Bănescu critică dur discursul religios superficial. Într-o recentă reflecție, Bănescu argumentează că tratarea temelor teologice majore cu lejeritate compromite profund înțelegerea „teodramei” istorice și periclitează credința adevărată.

Ultima postare de pe Facebook a lui Vasile Bănescu, despre discursul religios, începe cu un citat din Nicolás Gómez Dávila: „A pretinde că știe mai mult decât știe e ceea ce face adesea insuportabil discursul religios”.

Vasile Bănescu critică discursul religios care pretinde o cunoaștere profundă a tainelor spirituale, considerându-l adesea superficial și insuficient, de vreme ce adesea reflectă o înțelegere simplificată și pretinsă a adevărurilor divine.

„Ideea de competență în materie de «nevăzute», ca și cum aceasta ar fi fost dobândită în lungi stagii de cercetare efectuate în lumea Spiritului, ca și ideea de cunoaștere operată prin credința contrazisă cotidian de opțiunile din viața personală, sunt printre cele mai năstrușnice, dar și printre cele mai răspândite în lumea teologică pluriconfesională.

A vorbi patetic, predicatorial, despre adevăruri de credință revelate, ca și cum le-ai descoperit personal în timpul siestei și nici nu mai știi prin ce buzunare le ai, a perora despre imponderabilele credinței, speranței și dragostei servite oricând și oricui à la carte, dar mai ales despre taine divine insondabile cu aerul că, cel puțin pentru tine, acestea sunt mai simplu de pătruns decât «Înger, îngerașul meu», indică o insuportabilă ușurătate a ființei celui convins de el însuși că e perfect familiar cu «taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută», cu toate detaliile din culisele veșnicei relații intratrinitare dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sau cu atât de «limpezile» amănunte eshatologice despre «sfârșitul» acestei lumi, Judecata de apoi și viața eternă de după moarte.”, a scris acesta pe rețeaua de socializare.

Vasile Bănescu subliniază că abordările superficiale și infatuate ale temelor spirituale, prin lipsa de profunzime și respect, compromit înțelegerea autentică a credinței și periclitează credința adevărată.

„Abordarea și tratarea acestor gigantice teme cu o lejeritate și suficiență vecine cu ne-simțirea spirituală și strâns înrudite cu impostura culturală,

teme a căror cvasi-posibilă înțelegere presupune credință transformatoare lăuntric, reală capacitate intelectuală, certă claritate morală, viață întreținută nu doar cu multă „pâine”, ci mai ales cu bunele de mâncat cuvinte ale lui Hristos care înoată ca niște pești în fluviul Tradiției, cuvinte nu pescuite din mers și rostite pe dinafară, ci consumate ca un fagure de miere pe țărmul învierii sufletești, apoi metabolizate în viața personală,

acest tip de abordare și tratare aproape sacrilege prin infatuare și nepăsare, compromit major tema „teodramei” desfășurate în Istorie și periclitează credința celor ce se întâmplă să ia contact doar cu acest tip (majoritar) de insuportabil discurs religios.”, precizează fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.