Vă mai amintiţi de...George Vraca

Actorul s-a născut într-o familie de aromâni, în Bucureşti, la 25 noiembrie 1896. Şi-ar fi dorit să ajungă agronom, însă, după ce în anii Primului Război Mondial i-a întâlnit într-o baracă-spital din Iaşi pe George Enescu şi pe Maria Ventura, s-a hotărât să devină actor.

A absolvit Conservatorul de artă dramatică îndrumat de actorul Nicolae Soreanu, cu care avea să fie ulterior, în mai multe rânduri, partener de scenă.

Din seara debutului, în 1920, a jucat teatru aproape fără întrerupere. A susţinut principalele roluri la Naţionalul bucureştean şi la compania Bulandra.  Primul succes a fost rolul din piesa „Glanco”, jucată pe scena Teatrului Naţional.

Au urmat triumfuri în spectacolele: „Dama cu camelii”, „Henric IX”, „Meşterul Manole”, „Fedra” (unde a jucat alături de Maria Ventura). A susţinut turnee în ţară cu spectacolele „Troilus şi Cresida” şi „Azilul de noapte”.

În 1940 revine la Naţional unde reia „Faust” şi interpretează rolul prinţului Danemarcei alternativ cu George Calboreanu şi V. Valentineanu. În 1943 realizează un alt mare succes în piesa „Din jale se întrupeaza Electra” de Eugene O’Neill, unde deţine trei roluri, într-un spectacol maraton de 13 ore, cu numai două pauze scurte.

La împlinirea a 25 de ani de teatru, în sala „Aro” (azi cinematograful „Patria”) se joacă „Oedip” de Sofocle, George Vraca interpretând rolul titular, printre partenerii săi numărându-se Ion Manolescu, Marioara Voiculescu, Aura Buzescu, Agepsina Macri-Eftimiu.
Vraca a condus Teatrul „Victoria”.

Din 1960 joacă pe scena Teatrului Armatei, devenit din 1961 Teatrul Nottara, unde va îndeplini şi rolul de director. Este distribuit şi în câteva filme, printre care „Tudor”, unde interpretează rolul banului Brâncoveanu.

Ultimul rol interpretat a fost în „Richard al III-lea”, rol  pe care însă nu a apucat să îl interpreteze decât de 14 ori. În 1964, la numai 68 de ani, rostea: „Ce păcat că mor. Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum.”