Un om, o Constituţie?

Să-i dăm lui Traian Băsescu nu numai un guvern, ci şi o lege fundamentală? Am înţeles de ce Traian Băsescu avea nevoie de un Consiliu General. Am înţeles şi de ce el era cea mai

Să-i dăm lui Traian Băsescu nu numai un guvern, ci şi o lege fundamentală?

Am înţeles de ce Traian Băsescu avea nevoie de un Consiliu General. Am înţeles şi de ce el era cea mai bună variantă în bătălia electorală contra lui Adrian Năstase - de fapt, împotriva a ceea ce se prefigura a fi "regimul Adrian Năstase". La cât de slab structurată era opoziţia în anii 2003-2004, avea nevoie de un spărgător de gheaţă atomic pentru a putea câştiga. Iar actualul preşedinte chiar asta era, un spărgător atomic pe lângă nişte iahturi de plăcere. Admit că este corect ca societatea şi clasa politică să-i ofere lui Traian Băsescu şansa de a putea lucra cu un guvern şi cu o majoritate parlamentară care să-i împărtăşească ideile. Dar chiar ar trebui să-i dăm lui Traian Băsescu şi o Constituţie?

Pentru că asta am înţeles de la distinşii intelectuali prezenţi la reuniunea de marţi, organizată de o fundaţie apropiată de PLD: ei vor o Constituţie de tip american, importată în "Noua Europă". Mă întreb însă: autorii acestei propuneri ar mai fi gândit la fel dacă, în seara de 12 decembrie 2004, miile de tineri furioşi n-ar fi luat cu asalt secţiile de votare, suflându-i lui Adrian Năstase o victorie ce părea sigură? Constituţia Statelor Unite garantează un sistem democratic excelent, câtă vreme acolo există mecanisme eficiente de control reciproc al puterilor, un sistem de justiţie independent, un sistem administrativ autonom. Transplantat în statele sud-americane, acelaşi sistem constituţional a sfârşit în stagnare, abuz şi dictatură. A crede că doar schimbarea sistemului constituţional garantează succesul politic este - să-mi fie cu iertare - fie o naivitate, fie o gogoaşă propagandistică mare cât China. Este adevărat, România are nevoie de o reformă constituţională, măcar pentru a clarifica odată şi odată raporturile dintre preşedinte, guvern şi parlament.

Dar soluţia trebuie să fie una discutată, înţeleasă şi însuşită de segmente largi ale societăţii şi în niciun caz impusă pe un val popular de moment. Am avut deja, în 1991, experienţa unei Constituţii scrise pentru un singur om, Ion Iliescu. În spatele lui s-a ridicat un regim, despre care mulţi spun că încă nu a murit cu totul. De ce să persistăm în greşeală? Doar pentru că acum Traian Băsescu este la fel de popular precum cândva Ion Iliescu? Traian Băsescu nu este veşnic. Mandatul lui se va termina în 2014 sau chiar în 2009. Dacă în urma sa va veni cineva decis să folosească în mod malefic atribuţiunile pe care noi suntem gata să i le acordăm azi, cu bună-credinţă, actualului preşedinte? Putem fi atât de naivi să credem că vom schimba iarăşi Constituţia, pentru a smulge jucăria din mâinile celui rău. Dar dacă el nu va fi atât de naiv s-o lase?