Un fleac: cataclism social!

Cataclism social. Aşa vom putea caracteriza România anului 2025. O arată chiar Strategia Postaderare, documentul pe care ziarul "Adevărul" vi-l prezintă în aceste zile. În 2025,

Cataclism social. Aşa vom putea caracteriza România anului 2025. O arată chiar Strategia Postaderare, documentul pe care ziarul "Adevărul" vi-l prezintă în aceste zile.

În 2025, România ar putea deveni o ţară cu 17 milioane de locuitori, care va gestiona tot mai greu presiunea pensionarilor tot mai numeroşi asupra salariaţilor tot mai puţini. Şi o ţară în care oamenii vor muri cu zile din cauza plecării cadrelor medicale prost plătite. Mai rău: nu există soluţii pentru stoparea fenomenelor, ci doar pentru atenuarea lor. Pentru asta avem nevoie nu doar de un vraf de programe. Avem nevoie să construim, pur şi simplu, o altă Românie.

Să judecăm cu capetele noastre. Păstrarea muncitorilor acasă va presupune nu numai creşteri salariale, dar şi adaptarea şcolii la cerinţele pieţei muncii. Cu alte cuvinte, restructurarea unui sistem anchilozat şi lichidarea fabricilor de diplome.

Va trebui apoi să le oferim tinerilor români posibilitatea de a-şi achiziţiona o casă într-un interval de timp şi cu cheltuieli rezonabile. Grea misiune într-o ţară în care a experimentat doar sistemul ANL, paravan al tunurilor imobiliare pentru copiii de ştabi sau pentru tot felul de clienţi politici!

Dar chiar şi dezvoltând astfel de proiecte, România tot va trebui să importe masiv forţă de muncă. Fapt care naşte iarăşi întrebări şi tot atâtea probleme.

Cum vom selecta imigranţii? Cum vom răspunde provocărilor care însoţesc peste tot fenomenul imigraţionist, cum ar fi marginalizarea, infracţionalitatea sau terorismul? Şi, mai presus de toate, cum ne vom pregăti propria populaţie pentru şocul cultural adus de venirea în masă a unor oameni cu altă culoare a pielii, alte obiceiuri şi alte religii?

Cui i se pare un moft să ia aminte la iniţiativa lui Gheorghe Funar, care vrea să le dea "prime de plecare" minoritarilor, pentru a părăsi România. Dacă o asemenea imbecilitate reuşeşte să nu ne revolte, imaginaţi-vă ce ne poate rezerva viitorul!

Dincolo de toate acestea, România trebuie să aibă o ofertă socială solidă - un raport optim între timpul acordat slujbei şi familiei, o reţea de educaţie modernizată, spitale mai bine dotate, oraşe mai curate, autobuze mai puţin tiscite, oameni mai civilizaţi. Va trebui să devină o ţară în care să merite să trăieşti. Să nu ne facem iluzii: la salarii egale, românii tot vor prefera străinătatea.

Pentru civilizaţie şi confortul social. Toate aceste provocări au nevoie de politici adecvate, de vizionari care să le imagineze şi de oameni pricepuţi care să le aplice. Din păcate, la noi se face multă politică şi puţine politici. Iar cataclismul social este aşteptat, după obiceiul pământului, cu o seninătate mioritică.