Telegrame secrete

Să ne imaginăm că lucrezi în Ministerul de Externe al unei ţări partenere cu România.

Un stat pentru care veştile care vin de la Bucureşti au importanţă. Şi primeşti o telegramă de la ambasada din România: „Premierul Boc şi-a anunţat demisia. Consultări pentru formarea unui nou guvern." După care,  veştile  continuă să curgă: „Fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, nominalizat pentru funcţia de premier... Guvernul Ungureanu a primit votul de învestitură în Parlament... Coaliţia de centru-dreapta rămâne la putere la Bucureşti..." OK, vei zice. Faci repede un raport pentru directorul direcţiei care se ocupă de România:  „Preşedintele Băsescu a adus la guvernare o echipă nouă, din care nu fac parte foştii miniştri PDL, pentru a reda încrederea într-o guvernare puternic erodată în urma măsurilor dure de austeritate". Toată lumea mulţumită. După care, nu apuci bine să rezolvi alte probleme, că începe din nou să bată telegraful de la Bucureşti.

„Unul dintre liderii Opoziţiei, Victor Ponta, preşedinte al Partidului Social Democrat, a fost propunerea preşedintelui Traian Băsescu pentru ocuparea funcţiei de premier". Uşor uimit, şeful dumneavoastră din minister vă va atrage atenţia:  „Parcă domnul Ungureanu era premier în România". Îi răspunzi: „Sigur, dar preşedintele a dezvăluit că iniţial i-a propus lui Ponta". „Eşti sigur?" „Da, a declarat-o preşedintele la o emisiune televizată. A dat şi pasaje din stenogramă."  „Te rog să te concentrezi. M-ai informat că preşedintele afirmase că niciodată nu-l va pune pe Ponta şeful Guvernului. Nici dacă va câştiga alegerile. Nu crezi că ai nevoie de un concediu, pari surmenat", va veni răspunsul şefului.

Deşi te ocupi de România şi ai pretenţia că ştii câte ceva despre această ţară, începi să-ţi faci probleme. Ceva ţi-a scăpat. Şeful e nemulţumit. Cum ai putut să scrii asemenea prostii? Băsescu să-l pună pe Ponta? Exclus! Dar aşa s-a întâmplat. În sfârşit, bine că s-a terminat.

Dar nu e aşa simplu. Bucureştiul nu se linişteşte. „Preşedintele Traian Băsescu a trimis o scrisoare Opoziţiei în care declară solemn că va demisiona". Asta da bombă. Dar şeful nu pare dispus să înghită o asemenea gogomănie: „Dragul meu, aveam dreptate, eşti mai mult decât surmenat. Eşti convins că vrei să mai lucrezi în acest domeniu?" Ce poţi să-i spui? Că nu pricepi o iotă din ceea ce se întâmplă în ţara aia? Că atunci când sperai că ai priceput, se răstoarnă totul? Că e o ţară de lunatici? Că vrei să te  muţi la direcţia Africa? N-ai ce face, datoria e datorie. Trebuie să-l informezi pe şef mai departe.  „Victor Ponta a rupt scrisoarea preşedintelui Băsescu în faţa congresului PSD, deşi Opoziţia a declarat de mai multe ori că îl va suspenda pe şeful statului după câştigarea alegerilor." Cu siguranţă, şeful va fi dezamăgit. Africa va rămâne un vis frumos. Te va trimite la Polul Sud.

Ce să-i explici? Că preşedintele nu demisionează, că în România totul e fum şi joc de imagine? Că vin alegerile? Că prim-vicepreşedintele partidului de guvernământ a dezertat la inamic şi că inamicul, adică PNL, l-a mazilit pe singurul candidat cu şanse să câştige o primărie în Bucureşti? Cui i-ar folosi?

Bine că nu trăieşti acolo. Mai bine printre pinguini!

Ion M. Ioniţă este senior editor ''Adevărul''