STUDIU: Oamenii care cresc în sărăcie au performanţe academice mai slabe, sunt mai agresivi şi îşi asumă mai puţine riscuri

În contextul în care România conduce în continuare, alături de Bulgaria, în topul celor mai sărace ţări din Uniunea Europeană, atenţia se mută către rolul nefast al deciziilor pe care le ia un individ aflat în pragul sărăciei. Un studiu recent arată că sărăcia este legată în mod direct de performanţe academice mai slabe, de agresivitate crescută şi de frica asumare a riscurilor.

Existau, anterior, numeroase presupuneri că motivaţiile şi comportamentul celor care trăiesc în sărăcie sunt afectate de situaţia materială, însă un studiu amplu al Fundaţiei Joseph Rowntree, bazat pe alte 200 de studii, vine să confirme această teorie.

Potrivit acestuia, experimentarea sărăciei sau traiul în sărăcie afectează stilul de luare a deciziilor pe timpul întregii vieţi. Oamenii care trăiesc în sărăcie iau decizii concentrându-se să facă faţă situaţiilor stresante din prezent, de multe ori cu costul ţelurilor viitoare.

Procesul de gândire

Expunerea la sărăcie sau statutul socio-economic scăzut în timpul copilăriei sau adolescenţei este asociat cu performanţe mai slabe cu privire la procesele de gândire de bază. Aşadar, cu cât este mai scăzut statutul socio-economic al unei persoane, cu atât mai mult puţin va performa aceasta în ceea ce priveşte procesul de gândire, care este important pentru concentrarea asupra unor obiective şi rezistenţa la alternative care distrag atenţia.

Statutul socio-economic inferior este, de asemenea, asociat cu performanţe mai proaste la testele privind procese complexe de gândire, cum ar fi raţionamentul şi învăţarea. Acest lucru se reflectă în decalaje de performanţă, în funcţie de venit, la testele de inteligenţă şi realizări academice.

Modele comportamentale                                      

A creşte într-o familie cu un statut socio-economic scăzut este direct legat de scăderea aşteptărilor academice parentale.

Copiii care trăiesc în sărăcie au, de asemenea, aspiraţii academice şi motivaţie de a învăţa în şcoală mai mici. Această legătură poate fi, de asemenea, din cauza calităţii de multe ori mai slabă a mediului şcolar în cartiere cu venituri mici.

Oamenii care cresc în sărăcie sunt mai susceptibili de a alege cariere care îndeplinesc obiectivele de a avea un loc de muncă şi de securitate financiară, mai degrabă decât plăcerea muncii.

Persoanele cu un statut socio-economic scăzut ar putea fi mai susceptibile să aleagă recompense mai mici acum mai degrabă decât recompense mai mari mai târziu. Acest lucru conduce la decizii care sunt dăunătoare pe termen lung. Anxietatea provocată atunci când oamenii se compară cu alţii şi stigmatul asociat cu clasa socială de jos par a spori această preferinţă.

Cu toate că presupunerea comună este că persoanele cu venituri mici se angajează într-o mai mare asumare de riscuri, probele nu au susţinut acest lucru. A creşte în sărăcie pare să îi facă pe oameni mai puţin dispuşi să îşi asume riscuri.

Acest lucru se poate schimba, cu toate acestea, atunci când o necesitate este urgentă şi singura modalitate de a o îndeplini este de a-şi asuma un risc.

Navigând printre provocările vieţii

Persoanele cu statut socio-economic scăzut au un sentiment semnificativ mai mic de valoare proprie, care le poate domoli motivaţia de a-şi îmbunătăţi starea. Această constatare este, probabil, determinată de faptul că aceia cu venituri şi educaţie slabe se percep ca fiind pe o treaptă de jos în ierarhia socială din jur.

Persoanele cu statut socio-economic scăzut se văd astfel ca fiind mai puţin capabile să capete noi abilităţi şi să reuşească la îndeplinirea unor sarcini. Ele percep, de asemenea, mai puţin că acţiunile lor vor face o diferenţă în modul în care evoluează viaţa lor. Acest lucru are consecinţe importante asupra comportamentelor privind performanţa academică şi sănătatea, deoarece cu cât ei simt mai puţin că acţiunile lor contează, cu atât mai puţin probabil vor face alegeri prin care să îşi atingă obiectivele viitoare.

Persoanele cu statut socio-economic scăzut au stiluri de adaptare mai puţin eficiente ca răspuns la situaţii de stres. Acest lucru are consecinţe negative pentru sănătatea fizică şi calitatea vieţii.

Aprecierea mediului social

Copiii care provin din medii socio-economice inferioare au raportat un sentiment mai slab de apartenenţă în şcoală şi o mai mare expunere la incidente negative, cum ar fi bullying sau hărţuire sexuală. Acest lucru ar putea explica asocierea puternică dintre copiii care trăiesc în sărăcie şi comportamentul lor mai puţin cooperant şi mai agresiv la şcoală.

Mamele care trăiesc în condiţii economice precare au adesea stiluri parentale mai aspre, un model care se reflectă prin niveluri mai mari de agresivitate a copilului, care se menţine mai târziu în viaţă. Stilul parental strict ar putea fi legat de o mai mare importanţă a conformităţii în contexte cu venituri mici, sau cu modurile în care stresul vieţii în sărăcie împiedică mamele să manifeste aceeaşi căldură pe care ar dori să o manifeste asupra copiilor lor.

Creşterea în sărăcie este, de asemenea, legată de ostilitate faţă de străini şi de probabilitatea mai mică a cuiva de a-şi face prieteni în medii noi.