STUDIU Cum sunt tratate persoanele cu handicap în România. Preşedinţia şi Ministerul Culturii, corigenţi
0Doar 29.000 din cele aproape 623.000 persoane cu dizabilităţi au un loc de muncă în instituţiile statului, gradul de angajare fiind unul extrem de scăzut în special în autorităţile centrale. De altfel, în România anului 2013, instituţii precum Ministerul Transporturilor şi Ministerul Educaţiei nu au rampe care să permită accesul persoanelor cu dizabilităţi în interiorul clădirilor, arată un studiu recent.
Specialiştii Institutului pentru Politici Publice (IPP) consideră situaţia ca fiind „dramatică”, deşi cifra celor cu dizabilităţi care reuşesc să se angajeze în primării, direcţiile generale de asistenţă socială sau tribunale înregistrează o uşoară creştere faţă de anul 2012. Potrivit cercetării, în luna iunie 2013 erau angajate 29.184 din cele 622.892 de persoane cu dizabilităţi neinstituţionalizate.
„Angajarea persoanelor cu dizabilităţi este o recomandare, dar este o obligaţie legală”, a explicat Codrin Scutaru, secretar de stat în Ministerul Muncii. În schimb, Elena Iorga, director de programe în cadrul IPP, a completat că deşi angajatorii au o astfel de obligaţie, preferă să plătească o anumită taxă către bugetul de stat sau să cumpere diverse produse ale unor asociaţii de profil.
O singură primărie respectă legea privind protecţia persoanelor cu handicap
„În continuare, suntem departe de acel 4% care este stipulat în lege”, a mai spus Iorga. Studiul IPP arată că o singură primărie din ţară respectă Legea 448 privind protecţia persoanelor cu handicap, care obligă orice instituţie publică sau privată cu mai mult de 50 de angajaţi să încadreze în muncă şi persoane cu handicap. Spre exemplu, la primăria Focşani sunt angajate 4,21% persoane cu dizabilităţi. Şi primăriile din Zalău şi Târgovişte au angajat peste 3% persoane cu dizabilităţi. În schimb, „primăriile din Satu Mare, Călăraşi sau Alexandria n-au angajat nicio persoană cu dizabilităţi”, a punctat Elena Iorga.
În ceea ce priveşte gradul de angajare la nivelul direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), doar patru din cele 47 la nivelul întregii ţări respectă procentul de 4% impus de lege şi au, prin urmare, angajaţi cu dizabilităţi.
„Vorbim de sectorul I, Vrancea, Mehedinţi şi Sălaj. Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului ar trebui să fie primele care să dea un semnal şi să încurejeze intrarea pe piaţa muncii a acestor oameni”, a spus reprezentanta IPP. Spre exemplu, la DGASPC Brăila nu există niciun angajat cu dizabilităţi.
Administraţia Prezidenţială nu a angajat nicio persoană cu dizabilităţi
Totuşi, a explicat Elena Iorga, situaţia este dramatică atunci când vine vorba de gradul de angajare în ministere, cele mai multe persoane cu dizabilităţi sunt angajate la Ministerul Justiţiei, urmat de Ministerul Muncii. „Ministerul Culturii şi Administraţia Prezidenţială nu au niciun angajat cu dizabilităţi”, a adăugat directorul de programe.
Studiul realizat de Institutul de Politici Publice a luat în calcul şi câte rampe au instituţiile publice incluse în studiu - primării, ministere, tribunale, spitale sau universităţi. Astfel, specialiştii au punctat că în România anului 2013 încă există primării care nu au rampe de acces pentru persoanele cu dizabilităţi. În topul ruşinii se regăsesc primăriile din Baia Mare sau Miercurea Ciuc. Situaţia este întâlnită şi la sediile administraţiei financiare din Mureş, Suceava sau Vaslui.
Două ministere, fără rampe de acces
Ministerul Transporturilor şi Ministerul Educaţiei se numără, de asemenea, printre instituţiile publice în care persoanele cu dizabilităţi nu au acces din cauză că nu au rampe. „Tribunale în care persoanele respective nu au cum să pătrundă sunt tribunalul Ilfov, dar şi cel din Brăila”, a explicat Elena Iorga.
Legat de spitale, toate acestea sunt prevăzute cu rampe, aceasta nefiind însă o măsură luată pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilităţi în incinta unităţilor sanitare, ci pentru că ele sunt necesare pentru unităţile de primiri-urgenţe. „Spitalele sunt singurele care au făcut demersuri pentru accesibilizare”, a continuat reprezentanta IPP.
Bariere în comunicarea cu persoanele cu dizabilităţi
Instituţiile publice nu stau mai bine nici în privinţa măsurilor luate pentru eliminarea barierelor în comunicarea cu persoane cu dizabilităţi. La nivelul primăriilor, doar cele din Arad, Bistriţa şi Sectorul 1 au semne Braille, cele din Botoşani, Buzău, Iaşi, Piteşti, Sibiu, Târgu Mureş şi Tulcea asigură interpreţi mimico-gestuali, în Iaşi şi Sectorul 2 există telefoane adaptate şi doar primăriile din Deva, Galaţi, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Târgu Jiu, Târgu Mureş şi Sectoarele 1 şi 3 au grupuri sanitare accesibilizate.
Direcţiile de Finanţe Publice din Braşov, Iaşi, Neamţ şi Satu Mare au semne Braille, cele din Călăraşi şi Constanţa au interpreţi, iar cele din Bacău, Bistriţa Năsăud, Călăraşi, Dolj, Harghita, Neamţ şi Satu Mare au grupuri sanitare accesibilizate.
Analiza are la bază informaţii oficiale furnizate de către instituţiile publice centrale şi locale. Eşantionul de instituţii a cuprins: 41 primării ale municipiilor reşedinţă de judeţ, cele şase primării de sector din Capitală şi Primăria Municipiului Bucureşti, 41 de direcţii generale ale finanţelor publice, şase administraţii ale finanţelor publice de sector din Bucureşti, 42 de tribunale, 10 universităţi din marile centre universitare, 42 de spitale municipale, 47 de DGASPC-uri din ţară şi din Bucureşti şi 16 ministere ale actualului Cabinet.