Simptomele unei femei indicau tumoare pe creier, dar doctorii au rămas uimiţi când au operat-o: „E aproape imposibil să te îmbolnăveşti de aşa ceva în SUA“

O tumoare canceroasă părea singura explicaţie plauzibilă pentru simptomele ciudate pe care le experimenta o tănără americană de luni de zile, mai ales când o tomografie a arătat o mică formaţiune în lobul frontal stâng. După ce un timp s-a confruntat cu insomnii sau, dimpotrivă, coşmaruri, Rachel Palma a început să aibă şi alte simptome, care au devenit din ce în ce mai greu de gestionat.

Rachel Palma scăpa lucruri sau nu ştia ce să facă cu ele, nu mai înţelegea cuvintele scrise, pierdea orientarea în spaţiu şi timp, şi avea halucinaţii.

Din ianuarie 2018, de când simptomele ei s-au agravat şi până în septembrie, doctorii nu au găsit nicio explicaţie pentru apariţia lor.

Tănăra care locuieşte în Middletown, New York, povesteşte că nu-şi mai putea controla mâna dreaptă şi scăpa lucruri, nu ştia întotdeauna unde se află sau ce are de făcut într-un anumit moment, însă cele mai rele erau halucinaţiile.

Odată nu şi-a dat seama cum să intre în propria casă, în alte dăţi apărea la muncă fără uniformă, iar într-o zi le-a transmis un mesaj părinţilor că firma de unde îşi cumpărase patul cu ani în urmă îl cerea acum înapoi.

„Nu mai puteam procesa informaţia că uşa se deschide cu cheia. Ecranul computerului arăta complet diferit – nu-l mai recunoşteam, mi se părea ciudat, a spus femeia acum în vârstă de 42 de ani. „Percepeam altfel lucrurile, astfel că şi reacţiile mele erau diferite – când cineva îmi cerea un pix, îi dădeam altceva, de pildă o cheie”.

Simptomele dispăreau în unele zile, dar reveneau.

Totuşi s-au „înrăutăţit destul de rapid” şi nu de puţine ori a ajuns la urgenţe. De fiecare dată, deşi era un pericol pentru sine şi pentru alţii, era externată, în lipsa unei hemoragii cerebrale care ar fi justificat urgenţa. 

Epilepsia a fost scoasă din calcul.

O formaţiune care nu semăna deloc cu o tumoare

Abia după o tomografie i s-a descoperit o mică leziune în lobul frontal stâng şi a ajuns pentru o biopsie la secţia de neurochirurgie a spitalului Mount Sinai din New York. Având în vedere că era o femeie tânără şi sănătoasă, iar simptomele se aflau în strânsă legătură cu localizarea leziunii, nu putea fi decât o tumoare canceroasă, astfel că doctorii i-au explicat ce avea să urmeze: operaţie, iar apoi radioterapie şi chimioterapie. De altfel operaţie riscantă pentru că leziunea se afla foarte aproape de aria ce controlează limbajul.

Abia cerută în căsătorie, Palma a decis să-şi asume riscul. Ea a suferit două operaţii: una de „planificare” şi alta de îndepărtare a presupusei tumori. „Am făcut o mică incizie în ţesutul cerebral şi am dat peste o formaţiune ovală, solidă şi foarte compactă. Semăna cu un ou de prepeliţă: perfect identică ca mărime, formă şi soliditate”, a spus Jonathan Rasouli, neurochirurgul de la Mount Sinai care s-a ocupat de caz.

Acesta şi-a dat seama imediat că nu era o tumoare canceroasă –  majoritatea tumorilor  sunt delicate, moi şi fără contururi clare, bine infiltrate în ţesut; este dificil să le găseşti marginile, explică doctorul.

Când a deschis masa extrasă, din ea a ieşit un viermişor, o tenie.

Pacienta avea neurocisticercoza, o boală cauzată de larvele de tenie .

Doctorii au fost uluiţi: e aproape imposibil să te îmbolnăveşti de aşa ceva în SUA.

„Nu-mi pot explica cum am contractat boala”, a spus Palma care nu călătoreşte în afara ţării şi nici nu mănâncă carne crudă. Nici doctorii nu găsesc o explicaţie. Pacienta nu avea neapărat nevoie de o operaţie pe creier, ci de antibiotice – asta dacă aceştia s-ar fi gândit la paraziţi sau informaţiile date de pacienta i-ar fi făcut să ia în considerare o atare variantă.

Dacă viermele n-ar fi fost îndepărtat sau distrus cu antibiotce, Rachel ar fi putut suferi un infarct sau chiar să moară.

Infecţia cu tenii adulte se limitează la intestin şi se produce prin consumul de carne de porc insuficient gătită. Ouăle sunt eliminate, dar dacă o persoană, purtătoare a acestor paraziţi, nu se spală pe mâini şi prepară mâncare le poate transmite şi altora. Odată ingerate, aceste ouă ajung în intestin; larvele penetrează peretele intestinal şi ajung în sânge, de unde migrează în alte părţi ale corpului, inclusiv în creier, spun experţii.