Şi noi mergem tot cu ruşii?

Moscova flutură prin faţa bulgarilor şi sârbilor ameninţarea României.

Ceva ciudat se întâmplă la masa negocierilor energetice româno-ruse. Mai întâi, directorii generali ai companiilor Romgaz şi Transgaz, Francisc Toth, respectiv Ioan Rus, s-au întâlnit, săptămâna trecută, cu preşedintele Gazprom, Alexei Miller. Presa a speculat că discuţiile s-ar fi referit inclusiv la participarea României la South Stream – conducta pe care Rusia vrea să o ducă până în Italia. Proiectul se află la concurenţă cu Nabucco, traseul dinspre Azerbaidjan şi Iran spre centrul Europei, ce ar reduce dependenţa continentului de gazul rusesc. Cei doi responsabili români au negat că ar fi discutat ceva despre South Stream cu cei de la Gazprom. Iată însă că ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat ieri că România studiază posibilitatea implicării în South Stream, ca urmare a „anumitor semnale faţă de care a manifestat deschidere”.

Declaraţia vine într-un context şi aşa complicat, legat de traseul South Stream. Vecinii noştri bulgari şi sârbi au bătut palma cu Moscova pentru acest proiect, dar lucrurile trenează. Se pare că la mijloc ar fi pretenţii ruseşti pe care Sofia şi Belgradul le găsesc exagerate – cum ar fi proprietatea rusească asupra conductelor sau cumpărarea de către Gazprom a companiei petroliere sârbeşti NIS la un preţ preferenţial. Într-o declaraţie acordată Agenţiei NewsIn, Vladimir Socor, expert al fundaţiei Jamestown din Washington, unul dintre cei mai avizaţi observatori ai spaţiului geopolitic ex-sovietic, atrage atenţia asupra jocului pe care Rusia îl face în regiune. El spune că Moscova flutură prin faţa bulgarilor şi sârbilor ameninţarea schimbării rutei South Stream prin România. Aceştia ar înghiţi condiţiile Moscovei dacă ar fi convinşi că ar putea pierde proiectul în favoarea României.

Greu de spus în aceste momente dacă Vosganian a vorbit în numele Guvernului, dacă România chiar vizează intrarea în South Stream sau dacă doar consideră în interesul ei să le forţeze mâna vecinilor sârbi şi bulgari, dând astfel o mână de ajutor la “îngroparea“ variantei Nabucco.

În mod normal însă, o asemenea declaraţie ar avea toate datele pentru a inflama campania electorală – dacă artizanii acesteia ar găsi timpul necesar pentru a lăsa la o parte rubricile mondene şi cronicile de scandal.