Sentinţă: Agresorii răspund penal chiar dacă se împacă cu propriile victime

O decizie recentă a Curţii Supreme uniformizează sentinţele instanţelor în sfera violenţei domestice: chiar dacă victima şi agresorul se împacă în timpul unui proces, acesta din urmă nu scapă de răspunderea penală, dacă a fost depusă o plângere prealabilă.

Victimele violenţei în familie nu se mai pot împăca cu agresorii în timpul procesului penal dacă acestea au depus o plângere prealabilă. Cel puţin aşa prevede o hotărâre recentă a Curţii Supreme, care a decis, printr-un recurs în interesul legii, că împăcarea părţilor în cadrul procesului penal nu mai este posibilă. Cu alte cuvinte, o potenţială împăcare a agresorului cu victima nu duce la încetarea răspunderii penale.

La baza acestei decizii a Curţii Supreme au stat divergenţele din practica judiciară. Spre exemplu, dacă unele instanţe au reţinut că este posibilă împăcarea părţilor în cazul faptei de loviri şi alte violenţe, altele au reţinut că împăcarea ar fi posibilă doar dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu. 

„Odată ce un dosar pentru loviri şi alte violenţe primeşte începerea urmăririi penale din partea procurolului, răspunderea penală nu mai rămâne la latitudinea instanţei judecătoreşti iar împăcarea agresorului cu victima nu duce şi la încetarea răspunderii penale. Lămurirea a fost cerută de către Parchetul Curţii Supreme pentru că exista o ambiguitate de interpretare între articolul 193 raportat la articolul 199, privind violenţa în familie. Dacă procesul se începea din oficiu iar părţile se împăcau, se înceta urmărirea penală”,  a explicat, pentru „Adevărul”, Iuliu Leonard Stănescu, avocat specializat în drept penal.

Prin urmare, o dată cu publicarea deciziei în Monitorul Oficial, toate instanţele vor fi obligate să dea aceeaşi sentinţă în astfel de cazuri. 

Cazuri multe, soluţionări puţine

Reacţiile din sistem nu au întârziat să apară. Măsura este binevenită, arată reprezentanţii societăţii civile.  „Măsura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) aduce ceva bun, însă ea se aplică doar puţinelor dosare care primesc de la procuror începerea urmăririi penale”, spune Simona Voicescu, preşedintele Asociaţiei Necuvinte. Pe scurt, „decizia Curţii Supreme se aplică doar pentru cazurile de violenţă în familie unde procurorul a constatat că există probe suficiente ca acele dosare penale să ajungă în faţa instanţei de judecată”, adaugă Giulia Crişan, de la Asociaţia ANAIS. 

Anual, la nivel naţional, sunt înregistrate la poliţie între 30.000 – 40.000 de sesizări în domeniul violenţei în familie. Iar jumătate din sesizări sunt încadrate la Art. 193 din Noul Cod Penal,  respectiv „loviri şi alte violenţe”. Cu toate acestea, 80% din plângeri sunt retrase de către victime, atrag atenţia organizaţiile pentru victimele violenţei. Motivul este unul simplu: agresorii le ameninţă, le influenţează sau le şantajează.

„Mi se pare firească decizia Curţii Supreme pentru că în felul acesta nu mai devine inutilă munca unor oameni, cheltuielile făcute cu probaţiunea, cu examinările medicale, audierile şi activităţile de investigaţii cu privire la aflarea tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta. Dacă victima se împacă cu agresorul, şi îşi retrage plângerea, toate activităţile acestea se duc de râpă şi devin inutile. În cazul familiei, dacă victima se împacă cu agresorul, nu numai că l-a încurajat pe acesta să mai comită astfel de fapte, dar ajunge un fel de complice moral al acestuia. În conflictele intrafamiliale, vorbim de femeia terorizată, care încearcă să-i mai dea o şansă partenerului. Reclamaţia reprezintă un act de curaj, e o încercare a acestor femei de a scăpa de sub teroarea în care trăiesc. Au fost însă numeroase situaţii în care agresorii au ajuns să omoare copilul sau rude apropiate: mamă, frate, soră ale femeii. Au fost şi cazuri în care agresorii îşi schimbau comportamentul cu 180 de grade şi le păcăleau. Deveneau iubitori, galanţi, amabili, până ce femeia îşi retrăgea plângerea. Apoi, reveneau la vechile lor obiceiuri”, a explicat, pentru „Adevărul”, fostul şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, Dan Antonescu.

De ce se întorc victimele la agresor

Şi psihologul Mihai Copăceanu spune că măsura vine în sprijinul victimelor. „Agresorii ar trebui pedepsiţi pentru fapta lor. O faptă rămâne faptă. Sunt foarte multe cazuri în care victima este descurajată să ia măsuri pentru a se proteja. Victimelor violenţei domestice trebuie să li se acorde mai multă atenţie. Din punctul meu de vedere, indiferent de relaţiile ulterioare dintre agresor şi victimă, fie că se răcesc, fie că ele devin cordiale, fapta rămâne faptă”, a punctat psihologul. 

În afară de sentimente precum teama sau frica, nesiguranţa şi dependenţa financiară sunt alte motive pentru care victimele decid să se împace cu agresorii. „Un agresor care nu este pedepsit este de fapt încurajat să devină agresor şi cu a doua sau cu a treia ocazie”, conchide Copăceanu.