Scrisoarea emoţionantă a unei şoferiţe cu dizabilităţi către şoferi: „Vă cerem să vă opriţi pentru o clipă şi să vă puneţi în locul nostru!”

O şoferiţă cu dizabilităţi din Focşani a publicat o scrisoare deschisă către colegii participanţi la trafic în care aminteşte că persoanele cu dizabilităţi când ies din casă se lovesc de nepăsarea şoferilor care aleg să-şi parcheze maşina pe locurile speciale destinate celor cu probleme.

„Nu prea ne vedeţi pe stradă, prin marketuri, prin muzee sau săli de spectacole şi de multe ori vă întrebaţi de ce avem nevoie de locuri de parcare şi alte facilităţi dacă oricum stăm în casă. Ştim că cei mai mulţi nu aveţi timp să realizaţi că ocupându-ne locurile de parcare, nu doar ne încălcaţi drepturile conferite de lege ci ne şi îngreunaţi  viata!”, arată femeia în scrisoare.

Femeia atrage atenţia asupra faptului că de fiecare dată când merge la cumpărături, vede că toate locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilităţi erau ocupate ce şoferi ce nu aveau dreptul să parcheze acolo.

Parcarea: pentru şoferi, lin, pentru cei cu dizabilităţi, chin 

„În timp ce traversam parcarea, ne-am întâlnit şi cu Ghiţă, unul dintre membrii grupului DizAbil.eu – Vrancea ce, de asemenea, fusese nevoit să-şi lase maşina la mare distanţă de intrarea în supermaket. Aşa că două persoane cu dizabilităţi locomotorii se chinuiau să parcurgă poate peste 100 de metri până în faţa marketului, în timp ce locurile de parcare ce le erau destinate erau ocupate de persoane valide Poate că azi multe alte persoane cu dizabilităţi au fost în aceeaşi situaţie în Focşani, în ţară… Şi nu doar azi”, mai spune femeia.

„Trăim vremuri  stresante. Întreaga  viaţă a devenit o cursă contracronometru. La serviciu/şcoală, acasă, la cumpărături, la medic, să plătim facturi. Timpul parcă s-a comprimat şi nu vrea să mai cuprindă tot ce avem de făcut într-o zi. Copleşiţi de griji, nu mai avem răbdare şi disponibilitate sufletească să observăm oamenii din jurul nostru şi problemele lor.

În goana noastră nebună nu mai avem răgaz să realizăm că prin acţiunile noastre putem leza alte persoane, necunoscute chiar, şi drepturile lor.

Cândva şi viata mea urma acelaşi acelasi ritm nebun.  Apoi am fost diagnosticată cu o afecţiune invalidantă.  Timpul parca s-a oprit pentru o clipă, apoi viaţa-mi a inceput sa  urmeze  un ritm necunoscut pana atunci, la fel de  sovaitor ca şi paşi-mi.

În absenţa unei infrastructuri accesibilizate  sau accesibilizate necorespunzator, ies mai rar din casă. Fiecare pas, fiecare metru parcurs presupune efort şi durere.  Nu mi-am dorit niciodată privilegii. Mi-aş dori sa intorc timpul… Dar acest lucru nu e posibil. Aşa că iau viata asa cum e si incerc să mă bucur de ea.

Noi, persoanele cu dizabilităţi, vă cerem însă să vă opriţi pentru o clipă şi să vă puneţi în locul nostru!  Numai  astfel, voi, şoferii ce parcaţi pe locurile de parcare ce ne sunt destinate, veţi reuşi să înţelegeţi consecinţele  acţiunii voastre.

Aşadar NU NE MAI OCUPAŢI LOCURILE DE PARCARE!

Iuliana Prunila-Negoiţă”