Scoateţi-ne din camera servitorilor!

După 1 ianuarie 2007, România se vede aterizată într-o nouă zonă gri. Sărbătorim prima Zi Naţională de după aderarea la Uniunea Europeană parcă mai indiferenţi ca oricând. Nici

După 1 ianuarie 2007, România se vede aterizată într-o nouă zonă gri.

Sărbătorim prima Zi Naţională de după aderarea la Uniunea Europeană parcă mai indiferenţi ca oricând. Nici măcar dezbinaţi nu mai putem spune că suntem. Cu ceva ani în urmă credeam cu tărie, fiecare, că ţara trebuie să evolueze aşa, şi nicidecum altfel.

Mulţi erau gata să se ia de gât cu cei care vedeau lucrurile în mod diferit. Azi, cu cât mai multe ciocniri pe culoarele politicii interne, cu atât mai multă detaşare în societate. Dovada a venit la alegerile din 25 noiembrie. Dar de ce se întâmplă toate acestea? De ce nu mai consumăm energii în dezbaterile politice? Poate că am obosit cu toţii, poate am devenit mai ocupaţi.

Însă mai există un motiv: România nu mai are un mare proiect, un mare obiectiv. Până la 1 ianuarie 2007 a fost proiectul "euroatlantic". "Foaia de parcurs", fabricată în Occident, a fost primită cu încredere de populaţie şi bifată de guvernanţi.

România şi-a reformat sistemul de apărare şi siguranţă naţională pentru a îndeplini standardele NATO. A deschis economia şi a aplicat reforme în justiţie pentru a putea adera la UE. Dacă aceste reforme au fost profunde sau doar de suprafaţă, e o altă discuţie - cert este că la Revelionul 2007 ne-am bucurat.

Şi ce a urmat? În lipsa unui nou proiect naţional au ieşit la suprafaţă doar "conflictele îngheţate" din interiorul politicii. În rest, liderii naţiunii par incapabili să spună ce fel de ţară doresc să construiască şi cum urmează să atingă obiectivele.

România este, o ştim cu toţii, a şaptea "mare ţară" a Uniunii Europene. Dar nu are un plan pentru a deveni şi o putere economică pe măsura mărimii geografice. Ne apropiem de aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, dar (trebuie să o recunoaştem cu părere de rău!) Ardealul şi Banatul sunt mai prost administrate decât Ungaria vecină. Faceţi o excursie până la Szeged - adică la 50 de kilometri de graniţă - şi dacă nu credeţi, vă veţi convinge.

O jumătate din ţară - mediul rural - nu a intrat în secolul XXI şi nu avem un proiect prin care satul să fie conectat rapid la drumuri bune, apă curentă şi internet de mare viteză. Aniversăm un an de la aderare, dar rămânem în afara dezbaterilor din cadrul Uniunii Europene. Şi lista obiectivelor postaderare poate continua. Problema este că, prea ocupaţi cu micile războaie locale, liderii români nu au timpul, cheful şi, mai rău, nici viziunea necesare pentru a o completa.

Astfel că, după focul de artificii de la 1 ianuarie 2007, România se vede aterizată într-o nouă zonă gri. Nu mai este spaţiul dintre imperii. Este camera servitorilor din marele Palat European.

Nu aroganţii europeni ne ţin acolo, ci propriile slăbiciuni. Ar trebui să avem tăria să recunoaştem asta. Chiar astăzi, de ziua noastră.