Analiză Sărăcia lovește dur în copiii din România. Suntem pe podiumul rușinii în Uniunea Europeană
033,8% dintre copiii din România se aflau în risc de sărăcie în 2024. În cifre, asta înseamnă peste un milion. Datele au fost colectate de Eurostat și ne plasează în primele trei țări din Europa la acest capitol. În 2025, numărul copiilor afectați de neajunsuri ar putea crește, avertizează Roxana Paraschiv, coordonator al Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, din cadrul ,,Salvați Copiii". Iar efectele vor fi resimțite pe termen lung, dacă nu se acționează. ,,În primul rând, România ar trebui să își recunoască problema", spune sociologul Ciprian Necula.
Riscul de sărăcie, o problemă reală în Europa
În topul țărilor din Uniunea Europeană cu cel mai mare risc de sărăcie în cazul copiilor se află Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%), iar România e pe locul trei.
,,Sărăcia în rândul copiilor din Europa rămâne o realitate larg răspândită, persistentă și profund nedreaptă. Pe întregul continent, numărul mare al copiilor care cresc în sărăcie reflectă nu atât lipsa de soluții, cât lipsa de prioritizare. Chiar dacă ultimii ani au adus progrese importante în ceea ce privește angajamentul Uniunii Europene față de drepturile copilului și față de combatere a sărăciei în rândul copiilor, aproape unul din patru copii din Uniune – 19,5 milioane în total – continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială", arată raportul „Sărăcia copiilor – un cost pe care Europa nu și-l poate permite”, lansat de Save The Children International.
Cel mai mic risc de sărăcie și excluziune socială îl au copiii din Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) și Cehia (15,4%), state care chiar dacă nu se numără printre cele mai bogate din Uniune, au prioritizat investiția în copii.
,,Sunt țările care au înțeles la nivelul decidenților că această investiție în copii reprezintă salvarea economică pe termen mediu și lung. Sărăcia în rândul copiilor nu este inevitabilă. Este o problemă de decizie, de gândire și de strategie economică", spune Roxana Paraschiv, coordonator al Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului, din cadrul ,,Salvați Copiii" România.
Ce se întâmplă în România. Cercul vicios în care sărăcia se moștenește
Potrivit datelor, 1.255.000 de copii din România erau în risc de sărăcie în 2024. Iar cei mai afectați sunt copiii din familiile de etnie romă (78%) și copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație (75,8%).
,,Aici este veriga complexă, pentru că se influențează reciproc educația și sărăcia. Copiii din familii sărace nu reușeșc să aibă un parcurs educational de succes, după care, neavând un nivel de educație corespunzător, odată deveniți adulți nu au șanse să ocupe un loc de muncă stabil și bine plătit. Și lucrurile se repetă în următoarea generație", spune Roxana Paraschiv.
Deși educația este un drept al tuturor copiilor, situația financiară influențează mult procesul, subliniază și Ciprian Necula, doctor în sociologie și președinte al Asociației ,,Roma Education Fund":
,,Copiii nu sunt singuri, copiii trăiesc într-un context. Iar contextul e foarte important. Dacă familia unui copil pe care îl vrem la școală trăiește în sărăcie, copilul acela va avea o dificultate în a performa, pentru că atenția lui va fi diferită. Și participarea va fi diferită, pentru că va fi stigmatizat de către profesori, de către ceilalți elevi și de către sistem în sine. Practic, dacă te naști sărac, șansele tale de a ieși singur din sărăcie sunt mici, foarte rar se întâmplă asta".
Roxana Paraschiv adaugă: ,,Abandonul școlar și părăsirea timpurie a școlii sunt vârful de aisberg. Dar dacă ne uităm la acei copii care reușesc să rămână în școală, observăm că sunt în școală, dar cu achiziții mult sub nivelul colegilor mai puțin defavorizați. Iar ultimul raport PISA ne plasează, pe noi ca țară, printre statele cu cea mai puternică legătură între statutul socio-economic și rezultatele la testare".
Raportul ,,Save the Children" arată că alte categorii de copii în risc de sărăcie sunt: copiii din familii monoparentale (36,5%) sau din familiile numeroase (50.9%), copiii din mediul rural (cu un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41,7% ), copiii din famiile refugiate (28,4%), precum și copiii cu dizabilități sau din sistemul de protecție.
,,ONG-urile nu pot compensa incapacitatea statului"
,,Ne șochează de fiecare dată când auzim datele astea, dar fenomenul nu e nou. Din păcate, ONG-urile nu pot compensa incapacitatea statului de a livra servicii sociale, de a livra programe educaționale și de a oferi protecție acestor copii", crede Ciprian Necula.
De altfel, România alocă doar 3,3% din PIB pentru Educație și 4,7% pentru Sănătate. În ceea ce privește cheltuielile pentru protecția socială, cheltuielile sunt de 12,8%. Toate acestea sunt o cauză principală a riscului de sărăcie, spun autorii raportului. Totodată, România nu stă bine nici la monitorizarea factorilor de vulnerabilitate.
Ce e de făcut. ,,Demnitarii nu mai trebuie să mizeze pe instinct, ci pe cercetare"
Măsurile pe termen scurt, cum ar fi cheltuielile semnificative alocate unui singur an, nu sunt sustenabile, crede Roxana Paraschiv, ci e nevoie de poltici pe termen mediu și îndelungat.
,,Este nevoie de investiții strategice. În primul rând către factorii care potențează sărăcia în rândul copiilor - și am să reiau dimensiunea Educație, pentru că o consider esențială. Pe de altă parte trebuie prioritizate grupurile cele mai vulnerabile. Măsurile universale sunt bune și sunt în spiritul drepturilor. Dar e bine ca pe lângă aceste măsuri universale - cum ar fi, în România, alocația de stat - să existe și acele măsuri țintite, care să asigure acel sprijin suplimentar copiilor care au nevoie. Dincolo de statutul părinților sau voința/nevoința părinților de a-și depăși situația, trebuie să înțelegem că indiferent ce fac acei părinți copiii trebuie ajutați să depășească situația. Altfel, ca societate, suntem expuși unui mare risc"
Ciprian Necula vine cuspune că statul ar trebui, în primul rând, să cunoască cu adevărat problematica:
,,Știu că ministrul Dragoș Pîslaru (n.r. ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene) are un interes și pe tema asta și că încearcă, dar nu cred că e de ajuns ca doi miniști - ministrul Muncii și ministrul Fondurilor Europene - să fie singurii pasionați de aceste subiecte, în condițiile în care criza fiscal-bugetară din România duce la tăieri masive, la restructurări. (...)
Tratăm superficial și pentru că nu cunoaștem problema. Doar credem că știm. De foarte multe ori, demnitarii nu mizează atunci când fac o politică publică pe cercetare, pe cunoaștere obiectivă, ci pe instinct. Iar instinctul lor de multe ori este greșit".
Continuitatea măsurilor este o altă problemă, crede sociologul. Care spune că politicile publice nu trebuie să mai fie abandonate odată cu plecarea guvernelor care le-au inițiat.
,,Ce ar trebui să facă România? Să își recunoască problema, să o cunoască obiectiv și să creeze politici publice - cu sprijinul Uniunii Europene, cu sprijinul OECD - încât problema să fie tratată sistemic, nu pe mandatul unui prim-ministru, ci pe următorii zece ani. Ar trebui nu încă o stategie care să rămână în sertar, pentru că strategiile la noi funcționează ca un praf în ochiul europeanului care ne critică pe o problemă anume", subliniază sociologul.
Lucrurile s-ar putea înrăutăți în acest an
Până la politici publice care să funcționeze pe termen lung, numărul copiilor aflați în risc de sărăcie în România ar putea crește în acest an, crede reprezentanta Salvați Copiii România.
,,La nivel national e drept că în 2024 a existat o scădere, dar avem toate motivele să ne îngrijorăm că tendința se va inversa în 2025, odată cu măsurile de austeritate. (...) Simpla creștere a TVA va repercuta asupra copiilor", spune Roxana Paraschiv.
Potrivit acesteia, măsurile luate de stat - sau lipsa acestora - vor avea efecte pe termen lung. Și ne vor afecta ca societate.
,,Dincolo de dimensiunea drepturilor, autoritățile ar trebui să înțeleagă costul economic. Pentru că sunt rapoarte care spun că, în cazul României, părăsirea timpurie a educației (n.r. cauză directă a sărăciei și excluziunii sociale) ajunge să ducă la o pierdere de peste o treime din PIB. Pentru că îți intră pe piața muncii o generație cu un nivel de competențe și abilități redus, o generație cu o stare mai puțin bună de sănătate și o generație cu abilități sociale mai reduse. Iar asta costă. Dincolo de încălcarea drepturilor, măcar dimensiunea economică ar trebui să sensibilizeze autoritățile".