Revoluţia de la Sibiu: 99 de morţi, niciun vinovat

Dincolo de interviuri cu personaje-cheie în decembrie 1989 (Sergiu Nicolaescu, Mihail Montanu, Cico Dumitrescu, Victor Atanasie Stănculescu), am dedicat nu mai puţin de 11 episoade Revoluţiei de la Sibiu!

Acolo, 99 de oameni şi-au pierdut vieţile (al doilea număr de morţi după Bucureşti), 272 au fost răniţi, zeci de clădiri au fost distruse. „Adevărul" a vorbit cu zeci de persoane direct implicate şi a reconstituit din mărturii şi documente evenimentele de la Sibiu. În oraşul de pe malurile Cibinului era nevoie de cât mai mulţi morţi şi de eticheta „terorişti„ lipită pe instituţiile Ministerului de Interne.

Miza era scoaterea din joc a lui Nicu Ceauşescu, fiul cel mic al cuplului dictatorial, care era prim-secretar al PCR în Sibiu. Acesta era popular în rândul localnicilor şi putea reprezenta o piedică în calea noii puteri.

Pentru atingerea acestui scop, la fel ca în alte oraşe-cheie din ţară, la Sibiu au acţionat o serie de diversionişti care au avut două mari „realizări": crearea conflictului dintre Armată şi instituţiile Ministerului de Interne (Miliţie şi Securitate) soldat cu un adevărat măcel în după-amiaza de 22 decembrie 1989 şi alimentarea isteriei teroriste care a fost aproape să degenereze în război civil.

Măcelul

La 22 decembrie 1989, la Sibiu, a avut loc cea mai reuşită transpunere în practică a marii diversiuni de la Revoluţie: conflictul dintre Armata fidelă poporului şi Internele aflate în slujba regimului ceauşist. Aşezate faţă în faţă şi despărţite de o singură stradă, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Securităţii şi Miliţiei au creat cadrul perfect pentru o astfel de diversiune.

Trăgători-diversionişti poziţionaţi pe blocurile din spatele Miliţiei şi Securităţii au tras asupra militarilor, care s-au considerat atacaţi din clădirile de vizavi. Impresia unui atac a fost amplificată de fuga disperată a unui grup de miliţieni, care au vrut să se adăpostească în curtea unităţii militare de furia manifestanţilor.

Cei de la UM 01512 i-au mitraliat ca la plutonul de execuţie, după care au declanşat un foc susţinut asupra clădirilor în care se aflau Miliţia şi Securitatea, transformându-le în nişte ruine. A fost unul dintre cele mai sângeroase masacre ale Revoluţiei (43 de oameni şi-au pierdut viaţa), susţinut vehement şi de la microfonul Televiziunii Române Libere, unde Teodor Brateş şi chiar Ion Iliescu îi înfierau pe „securiştii-terorişti" afirmând că aceştia au atacat populaţia şi Armata.

Goana după terorişti

După măcelul din 22 decembrie, la Sibiu s-a declanşat o adevărată vânătoare de terorişti: populaţia şi Armata au capturat toţi angajaţii din Ministerul de Interne, inclusiv femeile de serviciu, şi, în general, orice persoană care părea suspectă. Peste 500 de oameni au fost reţinuţi în bazinul de înot al UM 01512 ca suspecţi de terorism, aceştia fiind eliberaţi în totalitate până la finalul lunii ianuarie.

În căutarea teroriştilor, la Sibiu s-a tras inclusiv din elicoptere. „Adevărul" v-a prezentat mărturii ale civililor împuşcaţi din elicoptere, ale oamenilor cărora Armata le-a distrus casele, ale celor reţinuţi „la bazin" în condiţii inumane şi un amplu interviu cu colonelul în rezervă Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 şi al garnizoanei Sibiu în momentul Revoluţiei. Considerat de mulţi drept principalul vinovat pentru cursul tragic al evenimentelor din Sibiu, Dragomir se apără spunând că generalul Stănculescu, la acea vreme ministrul Apărării, i-a spus să continue focul asupra Miliţiei şi Securităţii în după-amiaza de 22 decembrie.

Martori-cheie neaudiaţi niciodată

Imediat după Revoluţie, Nicu Ceauşescu a fost scos ţap ispăşitor pentru morţii de la Sibiu. „Prinţişorul" a fost acuzat de genocid şi condamnat la 20 de ani de închisoare. Şapte capi din fosta Miliţie şi Securitate din Sibiu au fost făcuţi complici şi condamnaţi la ani grei de puşcărie. „Adevărul" a demonstrat că totul a fost doar un scenariu pentru neutralizarea lui Nicu Ceauşescu. Atât el, cât şi ceilalţi şapte au fost eliberaţi până la sfârşitul lui 1992.

Ulterior, Revoluţia de la Sibiu a avut un nou dosar, în care cele mai multe capete de acuzare le aduna colonelul Aurel Dragomir. Din păcate, rechizitoriul alcătuit de procurorul militar Dan Voinea a fost un monument de incompetenţă. Voinea a copiat pasaje întregi din cărţi obscure scrise de foşti ofiţeri de Securitate, avizi de răzbunare.

Şi mai scandaloasă este atitudinea procurorilor vizavi de una din marile enigme ale Revoluţiei sibiene: avionul ROMBAC sosit în seara de 20 decembrie de la Bucureşti. „Adevărul" a prezentat mărturia lui Ioan Andrei, unui dintre pasagerii respectivului avion, care afirmă că în aeronavă s-au aflat 37 de bărbaţi necunoscuţi, care din câte se pare au instrumentat diversiunile care au avut loc la Sibiu în zilele următoare.

„Aş avea multe de spus, dar nu pot vorbi decât în 2040, când se vor împlini 50 de ani de la Revoluţie. E mai sigur atunci!», s-a rezumat să spună Eugen Nicoară, copilotul avionului ROMBAC trimis la Sibiu pe 20 decembrie ‘89. La Nicoară şi Andrei, procurorii nu au ajuns niciodată!