Revolta munţilor

Ploaia torenţială a format, în numai câteva ore, un şuvoi cum n-a mai văzut nimeni până acum, pe Valea Sâmbetei, în Munţii Făgăraş, în noaptea de 26 spre 27 august. Salvamontiştii

Ploaia torenţială a format, în numai câteva ore, un şuvoi cum n-a mai văzut nimeni până acum, pe Valea Sâmbetei, în Munţii Făgăraş, în noaptea de 26 spre 27 august. Salvamontiştii au reuşit să salveze 46 de turişti surprinşi pe munte de viitură

Să te ferească Dumnezeu de o furtună pe munte! Indiferent că e vară sau iarnă. Prăpădul i-a făcut până şi pe salvamontiştii din Victoria, care, vorba aia, au văzut multe la viaţa lor, să spună că asemenea grozăvie n-a mai existat de când lumea şi pământul. Nu-i de colea să vezi cum se rostogolesc norii prin văile adânci!

Mai mult de 30 de ore au umblat salvamontiştii şi jandarmii montani pe drumurile de piatră, scoţând din ghearele morţii 46 de turişti blocaţi în infern. Am văzut de curând urmările dezastrului. Şi am aflat povestea salvatorilor.

Oamenii au văzut, la un moment dat, cum "balaurul" a sărit din norii care "mâncau" din culmile Făgăraşului. Namila a luat-o la vale cu un vuiet asurzitor, măturând în calea sa pădurea, chiar şi brazii bătrâni, bine înfipţi în pământ sau în piatră. Şuvoiul de apă s-a format după ce a plouat cu găleata în noaptea de duminică spre luni, iar pe la patru dimineaţa totul a sărit în aer.

Localnicii mi-au arătat de unde a venit "şarpele", tocmai de sus, de la vreo 2.000 de metri altitudine. Şi acolo se văd brazi culcaţi la pământ. Dar nu numai apa a făcut prăpăd, ci şi bolovanii cât casa ori buştenii care, purtaţi de iureş, s-au transformat în adevărate ghiulele.

Toată "armata" asta de apă, piatră, lemn şi noroi a rupt în calea ei, în mai multe locuri, drumul forestier de-a lungul Văii Sâmbetei, dar a spulberat ca pe nimic şi poduri zdravene, din beton. Aşa a fost în fatidica zi de 27 august 2007. Lumea din zonă, chiar şi cei bătrâni, se jură acum că asemenea grozăvie nu s-a mai văzut vreodată.

Vacanţă în papuci

Până şi şeful salvamontiştilor din oraşul Victoria, Tomas Bross, la cei 59 de ani ai săi, îmi spune că de când face meseria asta, din 1970, n-a mai văzut Făgăraşul atât de supărat. Şi, slavă Domnului, uriaşul se "încruntă" de multe ori la oameni! Pe urmă aflu de cei opt salvamontişti care au plecat pe munte înainte de "scandalul" de pe înălţimi.

Echipa ştia deja de la meteorologi că natura pregăteşte un pocinog în Făgăraş, aşa că o parte din salvatori au plecat pe drumurile înalte, împreună cu jandarmii montani, să le spună turiştilor să nu stea în calea torentului ce urma să vină.

Că doar erau destui călători de weekend pe acolo, fiind încă perioada vacanţelor. "Mulţi erau turişti de promenadă, îmbăcaţi ca de oraş, în tricouri şi pantofi, fără bocanci, fără haine de schimb, numai cu o sacoşică în mână. Erau şi mulţi copii", aud de la omul muntelui. Unii turişti au plecat, dar alţii au ignorat sfatul autorităţilor.

30 de ore de chin

Mai apoi, după ce natura s-a dezlănţuit, 14 salvamontişti au muncit fără întrerupere, o zi şi o noapte, tot alături de jandarmi, până au reuşit să evacueze din perimetrul calamitat 46 de oameni. Unii dintre turişti au ajuns la limita dintre viaţă şi moarte, din cauza frigului, mai ales că aveau şi hainele ude.

"Cu unii dintre ei n-am mai reuşit să coborâm pe Valea Sâmbetei, pentru că apa era prea mare, aşa că am luat-o pe alt drum, prin pădure, pe creastă", povesteşte şeful. Noroc că o maşină de teren a salvamontiştilor a rămas blocată pe drum, din cauza unui pod rupt, aşa că mai multe persoane s-au înghesuit în ea, vreo opt inşi, din câte am înţeles. Acolo s-au încălzit cât de cât şi au reuşit să reziste astfel până când le-au venit ajutoarele să-i scoată din cleştele înălţimilor.

Salvaţi din nori

Asta ar trebui să fie o lecţie pentru toţi cei care vor să se întoarcă întregi din vacanţă. "Chiar şi vara trebuie să ai îmbăcăminte şi încălţăminte de schimb când urci pe munte, plus hrană şi apă, pentru că nu ştii ce se întâmplă la 2.000 de metri altitudine. Să fii pregătit de orice chiar şi pe traseele uşoare", e sfatul unui salvamontist pentru iubitorii de drumeţie.

Ascultaţi cu ocazia asta ce zic oamenii care au în grijă o bună parte din cei mai înalţi munţi din România, pentru că Salvamontul Victoria are în competenţă partea estică a Făgăraşului, între Şaua Comisu şi Şaua Podragu. Asta înseamnă trei vârfuri de 2.500 de metri plus alte cinci de peste 2.400 de metri, la care se adaugă 30 kilometri de creastă, la 2.000 de metri altitudine.

Că mulţi turişti nu respectă muntele, asta e clar, şi se vede mai ales din faptul că, zilnic, salvamontiştii acordă primul ajutor chiar acolo, sus, pe munte, la câte patru-cinci oameni care şi-au rupt o mână sau un picior, şi-au dislocat umărul ori şi-au spart capul.

La care se adaugă, în medie, vreo 30 de operaţiuni de amploare în fiecare an, pentru salvarea nesăbuiţilor căzuţi în văgăuni sau blocaţi între cer şi piatră, după ce au vrut să facă pe alpiniştii.

Doar nişte furnici…

În fine, care e definiţia salvamontistului? Omul din faţa mea spune, după ce a trăit cu muntele vreme de 37 de ani, că trebuie să vrei să faci bine altora. "Dacă n-ai aşa suflet, nu eşti salvamontist". Şi să nu te plictiseşti niciodată, chiar dacă mergi pe acelaşi traseu de sute de ori pe an.

Oricum, "muntele nu e niciodată acelaşi, nici măcar de dimineaţă până seara", aud povestea paşilor pe poteca ce însoţeşte furiosul râu Valea Sâmbetei. De sus, din nori, de la 2.544 de metri altitudine, Moldoveanu se "uită" la noi ca la nişte furnici care îi "gâdilă" bătăturile.