Rasismul de la tastatură

Oare câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Kristallnacht balcanic? Ar trebui să dăm importanţă forumurilor care însoţesc articolele de pe ediţiile online ale publicaţiilor

Oare câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Kristallnacht balcanic?

Ar trebui să dăm importanţă forumurilor care însoţesc articolele de pe ediţiile online ale publicaţiilor noastre? Ne dau aceste mesaje o imagine relevantă asupra stării de spirit a cititorilor?

Să observăm doar că partidele şi candidaţii dau o mare importanţă laturii virtuale a campaniilor lor. Iar dacă cetăţenii activi se mută din agora pe net, atunci logic ar fi ca şi forumurile să aibă relevanţa lor sociologică.

În cazul acesta, reacţiile la articolele despre situaţia rromilor dau un semnal îngrijorător. Atât ştirea despre italienii de pe plaja din Napoli, nepăsători la cadavrele celor două fetiţe rrome înecate, cât şi interviul din ziarul nostru cu europarlamentarul de origine rromă Viktória Mohácsi au avut parte, majoritar, de reacţii pline de cinism şi de intoleranţă.

Când simţi ura gâlgâind în sute şi sute de mesaje, nu poţi să nu te întrebi: nu cumva câţiva descreieraţi ar putea pune de-un Kristallnacht aşa, mai balcanic? Şi, oare, ce priză ar avea la noi un partid sau un lider cu un discurs rasist şi xenofob fără menajamente? Să nu uităm, România va fi invadată de muncitori asiatici şi încă nu ştim ce ne va aduce această ciocnire a civilizaţiilor.

Alt amănunt şocant: vorbim despre spaţiile de dezbatere din jurul unor publicaţii considerate serioase - "Adevărul", "Evenimentul zilei", "Hotnews" şi altele. Putem, deci, să ne întrebăm dacă nu cumva rasismul şi intoleranţa sunt probleme de fond ale societăţii.

Da, avem o problemă cu integrarea rromilor - noi, românii, şi noi, europenii. Dar a spune, fie şi sub pseudonim, că rezolvarea ţine de segregare sau de-a dreptul de "soluţia finală" e o dovadă de înapoiere. A-l ridica în slăvi pe Hitler nu te face mai civilizat decât unul care murdăreşte trotuarul.

Şi acum, despre liderii noştri politici. Cu câteva excepţii venite dinspre europarlamentari, tăcerea lor ne asurzeşte. Ei au ales o echilibristică periculoasă între valorile europene şi valul majoritar de acasă.

Cât se vor mai menţine aşa? Şi, mai ales, ce se va întâmpla cu pornirile de ură şi intoleranţă lăsate în voia lor? Datoria liderilor este ca tocmai în astfel de momente să-şi afirme valorile în care cred, chiar cu riscuri electorale. Aşa cum este şi datoria presei să mai ţină cont şi de responsabilitate, nu numai de graficele de vânzări.