RAPORT România este singura ţară care şi-a înrăutăţit indicatorii de sărăcie a copiilor

România este singura ţară care şi-a înrăutăţit indicatorii de sărăcie a copiilor, de la 50% la intrarea în Uniunea Europeană în 2007, la 51% în 2014.

Concret, 48,5% din copiii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, după datele Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europa. Cei mai vulnerabili şi expuşi sărăciei şi marginalizării sunt copii din mediul rural şi copiii romi.

„Dacă aproximativ 1.260.000 de copii din România trăiesc în sărăcie, dintr-un total de aproape 3.800.000, şi numai 58.013 de copii beneficiază de măsuri de protecţie specială în sistemul public (conform statisticilor ANPDCA, la sfârşitul lunii iunie 2015), atunci peste 95% din copiii care trăiesc în sărăcie au nevoie de servicii sociale şi nu beneficiază de acestea în sistemul public”, a explicat Bogdan Simion, preşedintele Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).

El a mai spus că este necesară diversificarea serviciilor acordate copilului, explicând că intervenţia asupra copilului înseamnă intervenţia asupra familiei, iar FONPC a subliniat obligativitatea accesului egal la finanţarea de la bugtul de stat atât a prestatorilor publici, cât şi a celor privaţi, respectiv ONG-urile.

Legat de intrevenţia la nivel judeţean, FONPC a semnalat faptul că direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului (DGASPC) nu au mecanismul prin care să finanţeze servicii sociale ale ONG-urilor în totalitate, putând doar să deconteze costuri directe pe beneficiar, ceea ce duce la fragilizarea sustenabilităţii serviciilor dezvoltate de organizaţiile neguvernamentale.

Experţii spun că pentru o prevenire şi intervenţie eficiente este nevoie de o abordare multi-disciplinară şi intersectorială, în care sistemul social să fie în directă cooperare şi coordonare cu cel de educaţie, sănătate, cu administraţia internă şi celelalte domenii de interes, iar standardele pentru servicii destinate copiilor, fundamentate în 2000 - 2001 şi adoptate în 2004, deşi au fost extraordinare la acel moment, în prezent sunt depăşite.

O altă problemă identificată se referă la managementul de caz, care nu funcţionează în parametrii în care este definit şi nu există supervizare în serviciile sociale.

„O altă problemă este cea a evaluării calităţii serviciilor. În ciuda unei legi noi privind calitatea serviciilor, structurile de evaluare nu sunt bine organizate, iar evaluatorii nu sunt profesionişti bine pregătiţi pentru acest proces. Criteriile de evaluare nu sunt în concordanţă cu realitatea, ci ţin de nişte standarde depăşite şi nerealiste”, au mai arătat specialiştii.