Proiect de lege: Violenţa cibernetică, inclusă în definiţia violenţei domestice
0Violenţa domestică va include şi faptele de hărţuire, şi ameninţările online sau publicarea non-consensuală de informaţii. Cel puţin aşa prevede un proiect de lege adoptat tacit de către Senat, în calitate de primă Cameră.
Concret, propunerea legislativă, susţinută de membri din toate cele trei mari partide parlamentare, defineşte şi include în sfera faptelor de violenţă domestică fapte de hărţuire, urmărire, violenţă şi ameninţări care se produc în mediul online.
Astfel, violenţa cibernetică este definită ca „hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea non-consensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, spera, ameninţa, reduce la tăcere victima”.
Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice a fost adoptată tacit de Senat, spre finalul lunii ianuarie, urmând a fi dezbătută şi votată în Camera Deputaţilor, forul decizional în acest caz.
Ce anume va determina reacţia autorităţilor
Iniţiatorii acestei legi susţin că modificarea, ce apare în contextul mai multor legi ce vin să reglementeze anumite comportamente şi infracţiuni din mediul online – precum revenge porn sau cyber-bullying-ul – va ajuta autorităţile să aibă atât un răspuns mult mai direct în astfel de cazuri, dar şi o reacţie de prevenţie.
„Aceasta este o completare a legii ce a devenit necesară odată cu evoluţia tehnologiei din ultimii ani. Violenţa cibernetică nu era definită şi prevăzută ca atare în lege. În momentul în care vom reuşi să avem în lege definite toate aceste noi tipuri de violenţe, putem crea roluri şi responsabilităţi pentru instituţiile statului şi alte tipuri de acţiuni, precum cele de prevenţie. Putem avea campanii de informare şi educare cu privire la acest tip de infracţiuni, de exemplu fetele, căci ele reprezintă principalele victime, pot fi învăţate să recunoască acest tip de situaţii, să ştie cui să se adreseze etc.”, a explicat Cristina Iurisniţi, deputat USR.
„Proiectul este unul foarte bun şi va veni în ajutorul victimelor violenţei domestice. Era un vid legislativ, acest tip de infracţiuni nu erau definite legal, ceea ce îngreuna răspunsul autorităţilor. Spre exemplu, în Codul penal, acum avem două forme de hărţuire – hărţuirea sexuală şi hărţuirea normală. Ceea ce înseamnă că în cazurile de hărţuire online, acestea erau încadrate la al doilea tip. Însă cum de infracţiunile online se ocupă în mod obişnuit DIICOT, acest tip de cazuri nu fac neapărat obiectul lor. Ei se ocupă de cazurile de crimă organizată, cu hackeri etc. Această modificare va permite direct poliţiei să preia acest tip de cazuri, aşa cum este şi normal”, este de părere Simona Voicescu, preşedinta Asociaţiei Necuvinte, asociaţie ce se ocupă de victimele violenţei domestice.
Includerea violenţei cibernetice printre tipurile şi formele de violenţă pedepsite în România este justificată de iniţiatori prin evoluţia tehnologiei şi a extinderii mijloacelor de comunicare online, hărţuirea pe internet fiind un fenomen la nivel global. „Totodată, în spaţiul virtual agresorii au acces la victimă în permanenţă, fără restricţii, ceea ce potenţează efectele negative ale violenţei. Propagarea rapidă a mesajelor prin reţelele de socializare, dublată de audienţa extinsă la care agresorii pot dobândi acces în mediul online, adesea fac imposibilă intervenţia rapidă a autorităţilor în prevenirea conţinutului cu potenţial negativ asupra victimelor”, se arată în expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de lege în Parlament.
Potrivit iniţiatorilor, deşi la nivelul ţării noastre nu există decât cifre aproximative cu privire la amploarea acestui fenomen, la nivel european, cifrele arată necesitatea acestei modificări: 45% dintre victimele violenţei domestice au raportat existenţa unei forme de abuz online în timpul relaţiei lor; 48% au raportat că au fost hărţuiţi sau abuzaţi de fostul partener odată ce părăsise relaţia, iar 75% au raportat îngrijorarea că poliţia nu a ştiut cum să răspundă cel mai bine la abuzul online. Mai rău, 70% dintre femeile care au fost victimele violenţei cibernetice au prezentat cel puţin o formă de violenţă fizică şi/sau
sexuală.