Preşedintele Traian Băsescu a cerut Parlamentului reexaminarea legii privind reforma în sănătate

Preşedintele Traian Băsescu a cerut reexaminarea legii care aprobă Ordonanţa de Urgenţă privind reforma în domeniul sănătăţii, motivând că modul de calculare a contribuţiei pe care trebuie să o plătească pensionarii la asigurările sociale este neconstituţional.

Legea trimisă spre promulgare de Parlament prevede ca pensionarii, care câştigă mai mult de 740 de lei, să îşi plătească o contribuţie lunară la asigurările sociale calculată potrivit unui articol de lege declarat neconstituţional. Pentru a aplica această decizie, Guvernul a fost nevoit să emită Ordonanţa de Urgenţă nr. 15/2012 care să  abroga respectivul articol de lege.

În acest context, şeful statului a cerut Parlamentului reexaminarea legii.

Preşedintele poate cere, potrivit Constituţiei, reexaminarea unei legi o singură dată. Dacă aceasta trece şi a doua oară de forul Parlamentului, şeful statului va fi obligat să o promulge în cel mult zece zile de la data întoarcerii Legii din plen, în cazul în care Legea nu a fost contestată şi la Curtea Constituţională (CC).

În cazul în care CC a fost chemată să se pronunţe, în urma deciziei care declară constituţionalitatea legii, preşedintele Băsescu este obligat să o promulge în cel mult zece zile de la data pronunţării deciziei Curţii.

Pot contesta constituţionalitatea unei legi la Curtea Constituţională, preşedinţii celor două Camere, Guvernul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului, cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori, precum şi preşedintele Traian Băsescu.

Articolul declarat neconstituţional din Legea privind reforma în domeniul sănătăţii prevedea ca pensionarii ale căror venituri depăşesc 740 să contribuie cu 5,5% din cuantumul pensiei la asigurarea socială. Curtea Constituţională a decis însă că prevederea care scuteşte de plata contribuţiei la asigurările sociale anumiţi pensionari şi îi obligă pe ceilalţi să platească este neconstituţională, întrucât încalcă principiul egalităţii care exclude un tratement diferit pentru situaţii comparabile, potrivit reglementărilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.