Poveştile antrenorilor de câini-salvatori: sunt dresaţi să latre doar când găsesc omul în viaţă
0Sunt oameni obişnuiţi –poştaşi, doctori, elevi – şi antrenează patrupede care salvează vieţi. Oriunde e nevoie de o intervenţie rapidă, în condiţii extreme (cutremur, avalanşe, calamităţi), câinii de salvare şi stăpânii lor oferă un ajutor nepreţuit.
Quake („Cutremur“) dă frenetic din coadă când îi strigi numele şi se lasă cu uşurinţă mângâiat. Nu e totuşi un căţel obişnuit: în urmă cu trei ani, după cutremurul din Haiti, a salvat viaţa unei femei.
Silvie Montier, şefa CASDDA („Canadian Search and Disaster Dogs Association“, Asociaţia canadiană a câinilor de căutare-salvare), echipa care participă în România la „Simpozionul Internaţional al Câinilor de Salvare”, povesteşte: „Căutam persoane sub dărâmături. Am dat de trupul neînsufleţit al unei femei, l-am pus deoparte... şi atunci câinele meu a început să latre. M-am supărat la început. Câinii de salvare sunt antrenaţi să dea alarma numai când găsesc pe cineva în viaţă. Uitându-ne însă mai atent, am observat o mişcare abia perceptibilă... Femeia trăia, iar Quake fusese primul să ne anunţe.“ Silvie zâmbeşte: „Învăţăm mereu de la câinii noştri.“
Demonstraţie „pe viu“
În parcarea hotelului Ramada, din Bucureşti, asistăm la o demonstraţie de căutare-salvare, cu câinii echipelor naţionale ale României şi Canadei. Conlucrarea celor două ţări e o premieră. Din echipa românească, cockerul Skip, în vârstă de 7 ani, e coborât „în coardă“ de pe un perete vertical.
Între timp, la comanda stăpânului canadian, patrupedul Ben depistează rapid o „victimă“ ascunsă sub o pătură. Vreau să-l fotografiez pe Nessie, un labrador cu cap uriaş şi cu cea mai blândă privire din lume. Când îl gâdili între urechi, juri că zâmbeşte. „Caută!“, îi strigă stăpânul, şi câinele devine brusc serios. E cel mai bun truc ca să-l facă să se uite în obiectivul aparatului foto.
Antrenamentul nu e joacă
Deşi totul pare o joacă, antrenamentele acestea sunt esenţiale. Liviu Ionescu, organizatorul simpozionului, ne spune că munca membrilor echipei sale e permanentă şi susţinută: „Suntem singura organizaţie naţională de genul acesta, avem peste 150 de membri voluntari în toată ţara, şi suntem vârf de lance în Europa de Est. Membrii sunt oameni obişnuiţi – studenţi, doctori, poştaşi – , pasionaţi de ceea ce fac. Se antrenează, împreună cu câinii lor, de câteva ori pe săptămână“. Canadienii au şi ei un program încărcat: fiecare pereche om-câine se antrenează zilnic, totalizând 16 ore pe săptămână.
Citeşte continuarea pe Clickpentrufemei.ro!