Povestea ultimului neamţ din satul rotund Charlottenburg GALERIE FOTO

Charlottenburg, sat aflat la 50 de kilometri de Timişoara, a fost construit acum 240 de ani de colonişti germani, sub forma unui cerc. Astăzi, un singur şvab mai trăieşte aici.

În Charlottenburg mai trăieşte un singur neamţ care are grijă de moştenirea lăsată de coetnicii săi. Îl cheamă Peter Trimper şi are 75 de ani. El e istoricul satului, profesorul, harnicul, cantorul, neamţul, omul care le ştie pe toate. El e singurul care se ocupă de cimitir, singurul care face curat şi coseşte iarba. E cantor la biserică, se ocupă şi de îngrijirea lăcaşului de cult care este catolic, dar este folosit de ortodocşii din satele vecine. E singurul care mai ştie istoria localităţii, are cărţi şi însemnări vechi.

„Nu ştiu ce va fi dacă el se duce. Nu are urmaşi. Moare memoria satului", a spus Ilie Balint, fost primar al Charlo­ttenburgului.



GALERIE FOTO

Peter Trimper locuieşte într-una din casele aşezate în cerc. Din cei şapte fraţi ai familiei Trimper, el este singurul care nu a plecat în Germania. S-a bucurat de vizita jurnaliştilor şi părea obişnuit cu atenţia oamenilor.

„N-aveam unde să mă duc"

Chiar dacă nu are o situaţie materială excelentă, neamţul este mândru de el. Spune că nu a dorit să plece pentru că voia să stea alături de părinţii lui. Tatăl lui Peter a murit aici, în 2001. „Nu regret că nu am plecat. Nici nu aveam unde să mă duc", a spus bătrânul.

„Trimper e cel mai prost om din sat. Şi ştiţi de ce? Pentru că îi ajută pe toţi fără să le ceară bani, nimic. Îl folosesc toţi. I-am spus şi lui, e prost rău", a spus unul din sătenii care sorbea o halbă la birt. Fără să conştientizeze, săteanul a descris perfect spiritul care domnea cândva în Charlottenburg, spirit ce probabil va dispărea odată cu Peter Trimper.



Ultimul neamţ îngrijeşte mormintele etnicilor şvabi care au trăit şi au murit în sat. El este şi singurul catolic care frecventează biserica din sat, chiar dacă acum este folosită de ortodocşi. Biserica din Charlottenburg a fost construită în 1876 de către familia Sina de Hodos et Kizdia.

„Chiar dacă este biserică catolică, ea este folosită de ortodocşi. Eu sunt singurul bărbat catolic care merge la slujbă, mai sunt şi babe. Vine preotul de la Bogda şi de la Remetea o dată la lună, dar nu merge nimeni la biserică. Din păcate, tinerii nu sunt interesaţi să meargă decât la Înviere. Biserica a fost refăcută în urma unor donaţii ale enoriaşilor din Germania. Atunci s-au strâns aproape 13.000 de mărci", a mai declarat Peter Trimper.



Îi aşteaptă pe nemţi înapoi

După plecarea nemţilor, simetria caselor care se lungeau prin grajd, şură şi grădina cu vie s-a mai stricat, apărând construcţii care nu au ţinut cont de nicio regulă. „Primul neamţ care a plecat a fost Rupert, în 1973. Acum vrea să revină să facă o cabană aici. Pe vremuri, singurul român din sat era jandarmul. Mai erau şi zece familii de maghiari. Apoi au început să fie aduşi masiv moldovenii, cu trenurile sărăciei. Au început să construiască aiurea, au stricat aranjamentul, e trist", a povestit Peter Trimper.



GALERIE FOTO

Un cerc cu diametrul de 210 metri

Charlottenburg este singurul sat construit în formă de cerc de pe actualul teritoriu al României. Din acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Satul este şi greu de găsit, undeva între Timişoara şi Lipova, ascuns între dealuri. Intrarea în Charlottenburg, numită şi Şarlota, se face pe „codiţa" unui măr imaginar. Fructul este satul. În mijlocul lui, ca un sâmbure, stă biserica catolică.

"Iniţial avea un diametru de 210 metri. Erau doar 30 de case şi 130 de persoane. În 1890 au venit aici în sat şi maghiari. Oamenii se ocupau de agricultură. Iniţial, în mijlocul satului era o fântână înconjurată de o plantaţie de duzi. Şi acum mai sunt câţiva", spune Trimper.



GALERIE FOTO

Bătrânul povesteşte că de pitorescul satului a fost fascinat şi un pilot german, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care, atras de priveliştea aeriană, a aterizat cu avionul pe un ogor din apropiere. Originea numelui Charlottenburg s-a pierdut în negura istoriei, însă se spune că vine de la numele soţiei unui fost administrator al zonei.