Povestea profesorului care a predat 17 ani, deşi nu ştia să citească
0John Corcoran, din New Mexico, a fost profesor timp de 17 ani. El a trăit cu un secret care l-a măcinat toată viaţa: nu ştia să citească.
Copil al generaţiei baby boom, o epocă în care America a cunoscut o rată a natalităţii uriaşă, John vrea să tragă un semnal de alarmă în privinţa analfabetismului funcţional.
„Când eram copil, părinţii mei mi-au spus necontenit că sunt un învingător, iar eu am crescut inoculat de această idee. Aveam dificultăţi de gândire, dar m-am dus la şcoală cu speranţa că voi putea învăţa să citesc şi să scriu exact ca surorile mele. Primul an de şcoala a fost uşor, nu ni se cereau multe. În anul următor a trebuit să învăţ să citesc, mi se părea că deschid un ziar chinezesc. Nu înţelegeam mai nimic, iar la 8 ani încă mai silabiseam. Îmi amintesc că mă rugam noaptea să pot să învăţ să citesc. Speram la un miracol”, a declarat bărbatul într-un documentar BBC.
Colegii au început să îl numească „tăntălău”, iar acest lucru a avut urmări grave pentru stima de sine. A început să urască şcoala şi a devenit un copil problemă, îşi bătea colegii şi era mereu un subiect de discuţie în cancelarie.
Ajuns la liceu, John încă nu reuşea să scrie o frază. „Ştiam să-mi scriu numele şi îmi aminteam câteva cuvinte, dar nu euşeam să scriu o propoziţie. Eram în liciu şi citeam ca în clasa a doua. Nu am spus nimănui că nu ştiam să citesc“, a povestit el pentru BBC, spunând că a trecut testele copiind după alţi colegi sau rugându-i pe alţii să scrie răspunsurile în locul lui.
Câţiva ani mai târziu, John şi-a descoperit abilităţile sportive şi a devenit unul dintre băieţii populari, fetele îi făceau temele, iar el se simţea ca un rege. Povestea frumoasă s-a încheiat repede, în momentul în care a primit o bursă sportivă pentru facultate.
John a încercat să „fenteze” iar sistemul. A ajuns într-atât de departe încât s-a furişat în casa unui profesor ca să fure subiectele de examen. Cu astfel de tertipuri a reuşit să treacă şi de anii facultăţii, iar criza de forţă de muncă din anii '60 i-au adus o nouă oportunitate: a devenit profesor.
„Tocmai ieşeam din cuşca leului şi m-am întors în cuşca leului. La cursurile pe care le ţineam mă uitam cu elevii mei la filme, nimeni nu ar fi suspectat că nu ştiu să scriu. Puteam să copiez 65 de cuvinte pe minut, dar nu înţelegeam nimic. Îmi învăţam elevii să caute adevărul, iar eu eram cel mai mare mincinos din cameră.”
A predat timp de 17 ani, între 1961 şi 1978. La 8 ani după ce şi-a dat demisia, un discurs al primei-doamne de atunci, Barbara Bush, l-a motivat să revină asupra eforturilor de a învăţa să citească. Avea deja 48 de ani când a păşit într-o bibliotecă şi a cerut ajutor. O voluntară în vârstă de 65 de ani l-a ajutat să-şi îmbunătăţească scrisul şi cititul, reuşind să ajungă la nivelul unui elev de clasa a şasea.
„Am avut nevoie de şapte ani să mă simt un om învăţat. Când am învăţat să citesc, am plâns în hohote - era multă durere şi frustrare, dar un gol din sufletul meu era plin acum. Adulţii care nu ştiu să citească sunt blocaţi în copilărie - emoţional, psihologic, academic, spiritual. Nu au crescut încă“, a mărturisit John.