Povestea clubului A.S.F. Frăţia Bucureşti, devenit vedetă în „The New York Times“

A.S.F. Frăţia Bucureşti este singurul club din România care funcţionează după principiile egalităţii şi toleranţei. Pentru românii de aici, vârsta, rasa, etnia, dizabilităţile nu prezintă nicio piedică în calea afirmării, iar singurul criteriu de selecţie este talentul, scriu jurnaliştii de la „The New York Times“, într-un amplu material dedicat subiectului.

Aime Lema este antrenorul echipei A.S.F. Frăţia Bucureşti şi este singurul antrenor de culoare din România. La rândul lui, Tudorel Mihăilescu, în vârstă de 47 de ani, este singurul portar cu un singur braţ, arată jurnaliştii de la NY Times.

„Mereu mi-a plăcut să controlez jocul şi să le spun celorlalţi ce au de făcut“, a povestit Mihăilescu, întrebat cum a ajuns să joace.

Portarul Frăţiei, se arată în articol, se mişcă mai rapid decât alţii şi a învăţat să arunce mingea cu putere şi precizie, numai cu braţul drept. Cu toate acestea, în perioada comunistă, autorităţile i-au interzis să joace, din cauza handicapului său.

„Era aproape imposibil atunci să joci fotbal cu un singur braţ“, a arătat el.

Lema, antrenorul, s-a născut în Congo şi a venit în România în 1991, după prăbuşirea regimului comunist, pentru a studia chimie industrială. S-a însurat cu o româncă, şi-a întemeiat o familie, a învăţat limba şi a decis să rămână în ţară.

Fotbalul românesc, precizează NY Times, a fost zguduit de scandaluri de corupţie, după ce unul dintre cei mai faimoşi jucători, Gheorghe Popescu, a fost condamnat la peste trei ani de închisoare pentru spălare de bani şi evaziune fiscală. Şi alte nume mari din fotbalul românesc au ajuns după gratii, arată jurnaliştii, care menţionează inclusiv numele lui Gigi Becali.

La Frăţia, însă, sunt puţini bani, presa e dezinteresată, iar fanii aproape lipsesc. Echipa este formată în mare parte din cetăţeni români de etnie romă, o categorie socială discriminată, arată jurnaliştii.

Fondator este Constantin Zamfir, un fost jucător în vârstă de 50 de ani. Le plăteşte jucătorilor 150 de lei pentru fiecare meci, „o sumă deloc neînsemnată într-o ţară care îşi plăteşte medicii abia intraţi pe piaţa muncii cu puţin mai mult de 200 de dolari pe lună“, scriu jurnaliştii americani.

„Am vrut să pun bazele unei echipe care să dovedească faptul că poţi reuşi, că uşa e deschisă pentru toţi, indiferent de rasă, de vârstă sau de handicap“, a arătat el şi a adăugat că speră ca echipa lui să progreseze, în timp.

Mulţi dintre jucători, însă, au probleme financiare şi chiar hrana de fiecare zi este un lux. Din acest motiv, Zamfir creşte capre şi pui, din care le oferă jucătorilor, la fiecare sfârşit de săptămână.

„O să dovedesc că putem face lucruri bune. Nu prin furt, nu prin violenţă, ci fiind ca fraţii“, a conchis el.