PNL, propriul său adversar

>> Nu asta aştepta opinia publică de la reuniunea de ieri a liberalilor . Ce-or fi vrut să ne demonstreze, ieri, liderii PNL, atunci când s-au decis să ne prezinte pe larg concluziile

>> Nu asta aştepta opinia publică de la reuniunea de ieri a liberalilor .

Ce-or fi vrut să ne demonstreze, ieri, liderii PNL, atunci când s-au decis să ne prezinte pe larg concluziile domniilor lor de după europarlamentare? Că nu se coboară de la înălţimea euro-viziunilor până la jocurile murdare dâmboviţene?

Să fim serioşi! Nu asta aştepta opinia publică de la reuniunea-maraton a PNL. Duminică, ministrul justiţiei, Tudor Chiuariu, subiect al unui dosar la DNA, îşi anunţa demisia. Ministrul muncii, Paul Păcuraru, este suspectat de luare de mită.

În condiţiile în care corupţia reprezintă principalul motiv al scăderii încrederii publice în instituţiile statului democratic, PNL, ca partid de guvernământ, era dator să dea un răspuns ferm. Mai mult, liberalii erau obligaţi la aceasta şi pentru că ei se consideră acum apărătorii valorilor democraţiei şi statului de drept, pe care le văd ameninţate de preşedintele Băsescu. Atunci când îţi asumi un asemenea rol, nu poţi veni în faţa oamenilor cu jumătăţi de măsură.

Liberalii aveau datoria să spună dacă se delimitează de miniştrii acuzaţi de corupţie sau dacă, dimpotrivă, îi susţin până-n pânzele albe. Şi mai aveau obligaţia să anunţe numele viitorului ministru al justiţiei. Tăcerea lor, tradusă printr-o declaraţie lungă cât o zi de post, lasă să se vadă un partid incapabil să ia hotărâri decisive în momente importante. Şi, vai, provocările care-i stau în faţă sunt imense!

După coagularea PD-PLD, partidul se găseşte între două formaţiuni mari, PD-L la dreapta şi PSD la stânga. PNL mai poate avea doar rol de partid secundar, care să asigure majoritatea într-o parte sau alta. Iar pentru acest joc, PNL are nevoie de un electorat nu foarte numeros, însă stabil şi motivat, care să găsească în programul şi acţiunile partidului valori pe care nu le poate descoperi nici în populismul moral de dreapta, nici în cel egalitarist de stânga.

Un electorat cu venituri suficiente, cât să poată privi detaşat jocurile politice şi destul de educat ca să nu se lase sedus de imaginea unui lider paternalist. Un electorat care să pună libertatea individuală mai presus de orice înregimentare, de stânga sau de dreapta.

Este un electorat sofisticat, greu de mulţumit - de fapt, vorbim de o serie întreagă de grupuri minoritare, fiecare cu specificul şi interesele sale. Aceşti oameni au nevoie de lideri cu mesaje puternice şi suficient de inteligenţi încât să garanteze apărarea valorilor în care cred, chiar şi din postura de partid secundar.

E greu să câştigi şi să menţii un electorat educat, sofisticat şi individualist, chiar cu un grup de lideri de bună calitate. Însă cu atitudini precum cea de ieri, cu figuri politice gen Chiuariu, Adomniţei sau David, ca să nu mai vorbim de Morega sau Remeş, e de-a dreptul imposibil!