„Petre, eşti cel mai bun!“

Băsescu se vede în poziţia de a i se spune lui însuşi: «Traiane, eşti cel mai bun!»

Acum 10 ani, Traian Băsescu a anunţat sfârşitul carierei politice a lui Petre Roman la vârful PD prin celebrele cuvinte: „Petre, eşti cel mai bun!" Pentru Traian Băsescu era clar că venise ora sa astrală, momentul preluării puterii în partid şi de aici mai departe. Cu 2,9%, cât a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale, Petre Roman, liderul fondator al democraţilor, identificat practic cu partidul, era terminat.

Dacă PD ar fi avut un asemenea scor, nu ar fi intrat în Parlament şi ar fi dispărut de pe scena politică. Atunci, democraţii se salvaseră cu un 7%, iar Traian Băsescu reuşise să câştige Primăria Bucureştiului dovedind că este singurul din partid capabil de o victorie importantă. Jocurile erau făcute. Petre Roman, chiar dacă s-a bătut până în ultima clipă, nu a reuşit să oprească ascensiunea lui Traian Băsescu. Liderul vechi nu mai putea să aducă pradă electorală pentru partid. Contracandidatul său arăta vigoare şi dădea speranţă democraţilor că se vor întoarce la putere.

Ceea ce s-a şi întâmplat, patru ani mai târziu. Astăzi, Băsescu se vede în poziţia de a i se spune lui însuşi: „Traiane, eşti cel mai bun!" Logica este aceeaşi. Liderul, până de curând de necontestat, nu mai aduce beneficii electorale pentru partid. Băsescu s-a transformat în omul care aduce veştile rele, care se ceartă cu poporul, care impune cele mai nefericite măsuri.

Identificarea PDL cu Traian Băsescu nu mai este soluţia magică prin care partidul a tot câştigat alegeri în ultimii ani. Aşa că au apărut în spaţiul public politicieni ca Radu F. Alexandru care propun desprinderea partidului de persoana preşedintelui. Dacă ar fi rămas popular, Traian Băsescu ar fi transferat asupra PDL capitalul său de simpatie, chiar dacă el personal nu mai poate participa la viitoarele confruntări electorale. În condiţiile de azi, Băsescu nu mai are de transferat decât capitalul de antipatie.

Dar situaţia nu este o copie a ceea ce s-a întâmplat în 2000. PDL nu a fost capabil să genereze un nou lider care să convingă că va aduce din nou voturi pentru partid. Traian Băsescu însuşi, care a spus că PDL trebuie să-şi găsească o nouă echipă la vârf, nu a permis să crească pe lângă el alte figuri capabile să preia conducerea. Nici aşa-zişii reformişti din grupul de la Bruxelles, nici Elena Udrea, nici reprezentanţii aripii foştilor liberali nu au dovedit că au capacitatea de a creşte partidul în preferinţele oamenilor.

Toţi au venit alături de Traian Băsescu pentru a beneficia de puterea sa electorală, toţi sunt produse de serie ale regimului Băsescu, iar acum se văd fără motorul care i-a adus în fruntea bucatelor. Remanierea Guvernului la 1 septembrie nu ar rezolva nimic, şi aici are dreptate Cristian Preda. Debarcarea lui Boc ar însemna pentru PDL să se arunce din avionul în flăcări, dar fără paraşută. PDL nu are decât să continue şi să spere că se va opri la scorul de 7% din 2000. Nu va mai avea însă un nou Băsescu.