Pătrăşcanu - arestat, anchetat, asasinat!

Dosarele Securităţii ascund multe pagini secrete despre ancheta şi procesul primului ministru comunist al justiţiei. Ziarul "Adevărul" a redeschis, începând cu săptămâna trecută, un nou

Dosarele Securităţii ascund multe pagini secrete despre ancheta şi procesul primului ministru comunist al justiţiei.

Ziarul "Adevărul" a redeschis, începând cu săptămâna trecută, un nou ciclu al dosarelor de istorie recentă: seria crimelor comuniste cu circuit închis. Numeroase şi sângeroase au fost reglările de conturi la vârf între comunişti în anii '50, anii obsedantului deceniu roşu. Lupta pentru putere i-a transformat pe liderii comunişti şi, mai ales, pe executanţii lor, şefii noii Securităţi a Poporului, în adevăraţi killeri, în nişte veritabile maşini de ucis.

În episodul de sâmbăta trecută am descris modul cum unul dintre primii lideri comunişti, Ştefan Foriş, a fost torturat şi în cele din urmă ucis la patru mâini. La comanda lui Dej şi cu mâna lui Pantiuşa (care i-a săpat personal groapa). În episodul de azi vom aborda cazul Pătrăşcanu: cum a fost arestat, cum a fost judecat şi cum, în cele din urmă, a fos asasinat primul-ministru comunist al Justiţiei din România.

Pătrăşcanu l-a salvat pe şeful serviciilor secrete de la moarte

Un document excepţional al "afacerii Pătrăşcanu"(procesul, asasinarea şi reabilitarea fostului ministru comunist al justiţiei), apărut într-o carte cu circuit închis (Cartea Albă a Securităţii, vol. 2), se intitulează simplu: proces-verbal de interogatoriu şi este semnat de Lucreţiu Pătrăşcanu şi de lt.col. de securitate Soltuţiu. Documentul este datat 10 septembrie 1952 şi menţionează că "interogatoriul a început la ora 17 şi s-a terminat la ora 20.30".

Procesul-verbal în cauză este o mărturie cutremurătoare a lui Lucreţiu Pătrăşcanu despre modul cum l-a salvat de la execuţie pe fostul şef al serviciului secret Eugen Cristescu, aflat pe lista condamnaţilor la moarte prezentată regelui Mihai spre consultare. "Interogatoriul" din 1952 relevă modul cum Pătrăşcanu era învinuit de legătura cu serviciul secret al fostului regim, unul din principalele capete de acuzare oficiale pentru care a fost arestat.

Întrebat în ce împrejurări l-a scos pe Eugen Cristescu, fostul şef al Serviciului Secret, de pe lista condamnaţilor la moarte care trebuia să fie executaţi, arestatul Pătrăşcanu răspunde: "În procesul lui Ion Antonescu au fost mai multe condamnări la moarte. Această listă a condamnărilor se afla la mine şi eu eram acela care trebuia să o prezint regelui pentru consultare.

Pe această listă se afla şi Eugen Cristescu, care a fost director general al Siguranţei şi, apoi, al Serviciului Secret. Înainte de a pleca cu lista la rege, a venit la mine Radu Xenopol, care nu ştiu prin ce împrejurări ajunsese în contact cu Eugen Cristescu şi mi-a transmis din partea lui că, dacă nu va fi executat, va da întreaga listă a agenţilor Intelligence Service pe mâna autorităţilor MI. Pentru acest fapt l-am scos pe Eugen Cristescu de pe lista celor care trebuiau executaţi în urma condamnării la moarte de către Tribunalul Poporului".

Ulterior gestului exemplar al lui Pătrăşcanu, prin "Înalt decret Regal", pedeapsa lui Cristescu avea să fie comutată în muncă silnică pe viaţă. Nu se ştie dacă, în cele din urmă, Cristescu a dat celor care-l anchetau lista agenţilor secreţi străini. Conform unor istorici ai serviciilor secrete, Cristescu ar fi murit câţiva ani mai târziu, în iunie 1950, în Penitenciarul Văcăreşti, "în urma unei greve a foamei pe care a dus-o până la capăt". Au fost şi unele voci care au susţinut că, de fapt, despre moartea lui Eugen Cristescu nu se ştie mai nimic, el dispărând pur şi simplu fără urmă, fiind probabil recuperate de lumea plină de secrete a serviciilor de "Inteligence".

Ultimul cuvânt: "Scuip pe acuzaţiile care mi se aduc"

Un alt document din "procesul Pătrăşcanu" este unul antologic, aproape providenţial. Se intitulează "Ultimul cuvânt al acuzatului Lucreţiu Părăşcanu" şi este datat "aprilie 1954". Preşedintele completului, magistratul militar, Ilie Moisescu, întreabă: "Acuzat Pătrăşcanu, ai ultimul cuvânt.

Ce ai de spus în apărare?". Pătrăşcanu răspunde: "N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzaţiile care mi se aduc". După ce preşedintele completului îi spune că "acestea sunt insulte" şi că se dă "în spectacol", Pătrăşcanu, care ştia că nu mai are nimic de pierdut, s-a adresat mai mult unui complet virtual, al unor magistraţi din viitor, care-i vor face dreptate.

"Da, lasă să mă dau, viaţa mea e scurtă, dar sunt oameni care o să urmărească această porcărie". Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Pătrăşcanu. A fost condamnat la moarte. Ura care i-a montat pe cei care au stat în spatele acestei condamnări a făcut ca incomodul Pătrăşcanu să fie ucis mişeleşte, împuşcat pe la spate, înainte de a fi executat conform mandatului.

"A murit împuşcat pe la spate chiar de anchetatorul său, Iosif Moldoveanu. Au avut de câştigat de pe urma morţii sale Dej, Gh. Apostol, Al. Drăghici, N. Ceauşescu", spunea V. Frunză - "Istoria stalinismului în România" (Ed. Humanitas).

Într-adevăr, conform unui alt document excepţional, provenit din arhiva fostei Securităţi, document intitulat "Sinteză privind principalele cazuri rezultate din dezbaterea documentelor Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968" (anul reabilitării lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi a altor inculpaţi din "lotul Pătrăşcanu"), se menţionează premeditarea judiciară a "asasinării/executării" lui Pătrăşcanu.

"Colonelul Ciulei Ion, ofiţer din MFA, fost asesor popular în procesul lui Pătrăşcanu, a relatat că generalul Moisescu (generalul magistrat Ion Moisescu), înainte de pronunţarea sentinţei, s-a adresat celor din completul de judecată spunându-le: <> ". O pedeapsă în plic, pe uşa din dos a istoriei!

Pătrăşcanu, ghimpele din coasta lui Dej

Lucreţiu Pătrăşcanu. Un simbol şi o enigmă a istoriei recente. A fost ministru al justiţiei alături de celebrul triumvirat Pauker - Luca - Dej. În tinereţe, fusese avocat al unor lideri comunişti arestaţi de Siguranţă. A fost şi el, la rândul lui, închis pentru convingeri comuniste. A fost printre puţinii intelectuali de marcă ai guvernului comunist de după 1944. Un veritabil ghimpe în coasta lui Dej şi Petru Groza. A plătit pentru asta. A fost arestat, judecat şi asasinat înainte să fie pusă în aplicare sentinţa. Care, oricum, era: condamnare la moarte!