Pagina cititorului: „Cafeaua nu se poate bea fără ziar“
0E la zi cu toate ştirile şi îi place să citească presa alături de soţia lui.
Gheorghe Suciu, pensionar, în vârstă de 65 de ani, este un arădean pentru care fiecare zi începe dis-de-dimineaţă cu ziarul „Adevărul" pe masă. „Dacă, la unii, cafeaua nu merge fără o ţigară, la mine regula e alta: cafeaua nu se poate bea fără ziar. Citesc «Adevărul» de ani buni şi pot spune că mă număr printre abonaţii fideli", a spus Gheorghe Suciu.
Arădeanul recunoaşte că paginile lui preferate sunt cele de actualitate, eveniment şi sport. Cu politica nu prea se împacă, dar îi mai place să tragă cu ochiul la bârfele parlamentarilor. „Citesc fiecare pagină a ziarului cu multă atenţie şi nu ratez nimic. Mă bucur foarte mult că am la dispoziţie şi varianta online a ziarului", explică cititorul. Gheorghe Suciu mai spune că ziarul lui preferat i-a adus o mare surpriză şi soţiei lui. „Soţia este o gospodină extraordinară, iar cărţile cu reţete culinare care se dau cu ziarul au făcut-o extrem de fericită!", a adăugat arădeanul.
Editorialul cititorului: Cultura politică
Florin Caramaliu
Coordonatele principale ale unei culturi politice desăvârşite sunt cunoaşterea, valoarea şi comunicarea. Gradul de informare contribuie la dezvoltarea societăţii (cunoaşterea), care este cuantificată cu ajutorul indicatorilor ce măsoară legătura dintre individ şi societate (valoarea), iar schimbul permanent de valori între indivizi şi transmiterea informaţiei (comunicarea) pune bazele unui viitor exerciţiu al culturii politice (atitudini sociale).
Putem conchide, pentru moment, că factorul-cheie pentru un comportament politic raţional, orientat către dezvoltarea societăţii, este însăşi cultura politică. Rolul său are un caracter dublu: îi oferă comunităţii o structură sistematică de valori, norme, idealuri şi simboluri, care asigură funcţionalitatea şi o legătură strânsă între instituţiile sale, în timp ce individului îi pune la dispoziţie câteva linii de conduită.
Pentru că instituţiile caracteristice unui sistem democratic nu sunt, în mod necesar, suficiente pentru a asigura o dezvoltare susţinută pentru societate, elementul-cheie este cultura politică. Preluarea formală a aparatului instituţional democratic, fără a pune la dispoziţie condiţiile necesare cetăţenilor să dobândească un exerciţiu al democraţiei participative, se poate dovedi, aşadar, inutilă.
Asociaţiile voluntare sunt mijloacele principale care deţin funcţia de a media între individ şi stat, prin intermediul lor cetăţenii putându-se raporta corect la sistemul politic. Rezultatul este evident - democraţiile participative sunt, cu siguranţă, promotoare ale dezvoltării. Cu alte cuvinte, aceste asociaţii formează o parte vitală pentru o reţea informală care îi integrează pe cetăţeni în sistemul politic şi le conferă un rol de mediator, care echilibrează atât tendinţele autoritariste ale guvernanţilor, cât şi posibila orientare către măsuri populiste.