O inimă oprită la Oradea a bătut în numai patru ore în pieptul unui pacient din Mureş. Medicul Horaţiu Suciu: „Transplantul a devenit sport extrem”

Deşi entuziasmat că a făcut primul transplant de inimă din acest an, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiacă de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş, profesorul Horaţiu Suciu, spune că activitatea de transplant a devenit „un sport extrem”, lipsit de finanţare şi care nu prezintă interes pentru guvernanţi.

Organele unui tânăr de 36 de ani din Oradea au reprezentat şansa la viaţă pentru mai mulţi români aflaţi pe listele de aşteptare pentru diverse organe. Hipertensiv, bărbatul a ajuns zilele trecute pe secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Oradea, unde a intrat în moarte cerebrală. Cu greu, medicii au reuşit să îi convingă mama să semneze documentele prin care şi-a dat acordul pentru prelevarea organelor: rinichii, ficatul, corneea şi inima. Astfel a avut loc şi primul transplant de inimă din acest an. 

„Această prelevare de organe şi faptul că inclusiv cordul a fost transplantat ne dă o rază de speranţă. Pe tot parcursul anului 2017, la Oradea au fost doar opt prelevări iar acum, în patru luni, suntem deja la a treia prelevare de organe. Chiar dacă am întâmpinat dificultăţi legate de acceptul familiei pentru donare, până la urmă am reuşit să-i convingem că pot salva mai multe vieţi. Din nefericire, rata de refuz a familiilor este din ce în ce mai crescută”, a explicat, pentru „Adevărul”, medicul Carmen Pantiş, coordonator transplant în judeţul Bihor.

Familiile, convinse cu greu să accepte donarea de organe

Din momentul în care mama tânărului de 36 de ani şi-a dat acceptul pentru donarea de organe, echipele de chirurgi responsabile cu prelevarea au venit la Oradea. „Foarte greu au reuşit să convingă familia să doneze organele, la un moment dat s-au şi răzgândit, noi eram pregătiţi să plecăm după care am fost sunaţi să nu mai plecăm. Dar lucrurile acestea se mai pot întâmpla în transplant, aparţinătorii se mai răzgândesc. Trebuie să fim pregătiţi şi pentru astfel de situaţii. Dar acesta este doar un efect, trebuie căutată cauza pentru care oamenii nu vor să doneze organe”, a povestit, pentru „Adevărul”, profesorul Horaţiu Suciu, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiacă din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş unde a ajuns inima tânărului decedat pentru a fi transplantată. 

Toată echipa sa de chirurgi, doi care au fost responsabili cu prelevarea şi alţi doi, care au efectuat transplantul alături de el au fost contracronometru. Au avut la dispoziţie doar patru ore din momentul în care inima a fost oprită la Oradea până când a bătut la Târgu Mureş în pieptul pacientului de 54 de ani.

„Avem patru ore pentru transport, transfer şi implantare. Doi chirurgi au fost la Oradea şi alţi doi m-au ajutat să facem transplantul. Ambele echipe sunt la fel de importante pentru că de modul în care decurge prelevarea şi de calitatea grefei depinde rezultatul transplantului. Chiar dacă donatorul a fost un pacient hipertensiv, cordul său a fost unul foarte bun iar grefa a reacţionat foarte bine. Nu avem probleme hemodinamice cu pacientul care a primit noua inimă. Era decompensat, foarte grav şi rezistase cu un dispozitiv implantat în ultimii doi ani, care era o punte pentru transplant astfel încât să fie evitată moartea subită”, a punctat medicul.

Iar acesta este unul din cei 100 de pacienţi care sunt pe lista de aşteptare pentru centrul din Ardeal. Alţii 100 sunt înscrişi pe listele centrelor din Bucureşti, respectiv la Spitalul Floreasca şi Institutul C. C. Iliescu. În ciuda numărului mare de bolnavi cu indicaţie de transplant, România este mult în urma altor ţări europene în ceea ce priveşte transplantul de cord. 

„Nu avem voie să cumpărăm decât ce este pe listă”

„Venim cu banii de acasă ca să facem transplant. Oriunde în lume, procedura şi tratamentul de pe durata spitalizării depăşesc 100.000 de euro. La noi, e undeva la 20.000 de euro. Prin urmare, avem în continuare e o mare problemă cu finanţarea transplantului pentru că este legat de o anumită listă care ne limitează foarte mult posibilitatea de a achiziţiona ceea ce avem nevoie. Bani sunt destui, dar nu avem voie să cumpărăm decât ce este pe listă. Iar din cât cheltuim cu un pacient, prin programul naţional de transplant primim doar jumătate”, a completat chirurgul adăugând că autorităţile române nu recunosc că medicina de transplant a devenit „un sport extrem”. 

 „Întrebarea este dacă se mai doreşte sau nu să se facă transplant. Dacă vrei să rezolvi o problemă trebuie să o recunoşti”, adaugă chirurgul. 

„Este nevoie de o revigorare pe plan naţional şi de o încurajare a medicilor care se ocupă de identificarea donatorilor în moarte cerebrală, a coordonatorilor de transplant şi de o schimbare a mentalităţii populaţiei. Transplantul trebuie pus pe o legislaţie sănătoasă, care să vină cu criterii clare”, a conchis Carmen Pantiş, coordonator transplant în Bihor.