O femeie pur şi simplu: Elena Ceauşescu

Ca mai toate ajunse în străinătate, Elena Ceauşescu se dă în vânt după shopping.

Editura Niculescu a lansat la Tîrgul de carte Gaudeamus volumul de memorii, „Elena Ceauşescu - confesiuni fără frontiere", semnat de Violeta Năstăsescu. Prin binecunoscutul joc al sorţii, Violeta Năstăsescu, profesoară de limba engleză la ASE, a ajuns s-o însoţească pe Elena Ceauşescu, între septembrie 1970 şi octombrie 1989, în nu mai puţin de 40 de călătorii peste hotare.

Elena Ceauşescu, fixată în istorie sub porecla de Tovarăşa, înfăţişează lumii postdecembriste imaginea unei scorpii. Cum s-a ajuns, în cazul unui om, prin definiţie complex şi contradictoriu, la o simplificare de basm sau, mai degrabă, de literatură proletcultistă, varianta, chipul sabotorului, e o chestiune care ar merita, fie şi pentru plăcerea exerciţiului intelectual, o radiografie rece, scutită de patimi. Oricum, în făurirea acestei imagini caricaturale un cuvânt greu de spus  l-au avut şi colaboratorii bărbaţi ai lui Nicolae Ceauşescu.

Foştii membrii ai CPEx s-au confruntat, după decembrie 1989, cu acuzaţia de a fi responsabili de dezastru în solidar cu Nicolae Ceauşescu. Pentru a se salva, ei au lansat şi întreţinut teza că în toate deciziile nefaste ale Conducătorului dezastrul şi-a avut cauza în influenţa Elenei Ceauşescu asupra lui Nicolae Ceauşescu.

Despre şubrezenia acestei teze am mai scris. Dacă, într-adevăr, Nicolae Ceauşescu a fost influenţat în hotărârile sale abracadabrante  de Elena Ceauşescu, vinovatul rămâne el şi nu nevastă-sa. Pentru că, în ultimă instanţă, Preşedintele României era Nicolae Ceauşescu, şi nu Elena Ceauşescu. Un politician - şi cu atât mai mult un Conducător de ţară aflată sub dictatură - are în fişa postului responsabilitatea exclusivă pentru deciziile sale. Aşa cum o dovedesc unele mărturii - inclusiv cea a lui Nicu Ceauşescu - decizia finală i-a aparţinut totdeauna lui Nicolae Ceauşescu.

Asumându-şi riscul de a fi acuzată că încearcă reabilitarea Elenei Ceauşescu, autoarea volumului de memorii ne propune un personaj complex şi contradictoriu, mult mai apropiat de adevărul psihologic decât imaginea simplistă care circulă şi azi despre cea poreclită chiar Sinistra. De la început însă, autoarea îşi anunţă intenţia de a nu se ocupa, în memoriile sale, de ipostaza oficială asumată în unele vizite de către Elena Ceauşescu şi mai ales de viaţa şi activitatea Tovarăşei  după întoarcerea în România. Drept urmare, cartea se referă strict la Elena Ceauşescu în ipostaza de First Lady şi, mai ales, de femeie pur şi simplu.

Un exemplu, dintre multele altele pe care ni le oferă cartea: ca mai toate ajunse în străinătate, Elena Ceauşescu se dă în vânt după shopping. Ea îşi satisface nevoia de a cumpăra într-un fel aparte. În reşedinţa pusă la dispoziţie de gazde, i se aduc produsele despre care însoţitorii cred că ar interesa-o. Violeta Năstăsescu face niţel caz de obiceiul Tovarăşei de a negocia la sânge, până la istovirea sau chiar falimentarea vânzătorilor-proprietari. Deşi n-o spune de-a dreptul, autoarea cărţii vede în asta o notă proastă. Noi nu vedem însă altceva decât o plăcere la care se dedau multe femei, chiar şi dintre acele care au luat Premiul Nobel pentru Fizică.

Shoppingul n-are însă niciun farmec dacă nu-l practici la mama lui acasă, în magazine adică. Din acest punct de vedere, Violeta Năstăsescu e mult mai fericită decât First Lady. Ea poate da o raită prin magazine. Ştiind ce înseamnă să ţii o femeie ajunsă peste hotare departe de Centrul Comercial, Elena Ceauşescu îi dă voie, ba chiar uneori o trimite cu mandat imperativ să-i spună ce minunăţii a văzut. Când are posibilitatea, Elena Ceauşescu o porneşte şi ea prin magazine. Se înţelege că nici Violeta Năstăsescu, nici Elena Ceauşescu, femei de-adevăratelea fiind, nu cumpără cărţi.

Nu ştim cum a fost Elena Ceauşescu, zisă şi Tovarăşa, ca politician, demnitar, conducător de institut, om de ştiinţă. Cel puţin până când or să apară pe piaţă alte memorii. Ştim deocamdată, graţie cărţii semnate de Violeta Năstăsescu, translatoarea în călătoriile peste hotare, cum a fost ca femeie pur şi simplu.