Nu vă jucaţi cu focul!

"PDL, pregătit să înghită vadimismul şi becalismul" Pentru cei surprinşi de înţelegerea PDL-Vadim de la Senat avem o veste proastă. Mai pe faţă sau mai pe tăcute, în ultimii ani

"PDL, pregătit să înghită vadimismul şi becalismul"

Pentru cei surprinşi de înţelegerea PDL-Vadim de la Senat avem o veste proastă. Mai pe faţă sau mai pe tăcute, în ultimii ani s-au creat multiple legături între PDL şi partidele naţionaliste PRM şi PNG.

Celebrul şpriţ de la Golden Blitz, dintre preşedintele Băsescu şi Gigi Becali, de după meciul Steaua-Rapid din Cupa UEFA ( aprilie 2006), nu a fost decât începutul vizibil. Între timp, grupul parlamentar PDL din Camera Deputaţilor s-a îmbogăţit - dacă putem spune aşa - cu 9 ex-PRM-işti.

Cu ce bagaj ideologic or fi venit ei şi ce contribuţie la reformarea clasei politice vor aduce, numai preşedintele Boc poate să ne explice. În Consiliul General al Capitalei, PDL face majoritate cu PNG. Iar acest mariaj l-a cocoţat în poziţia de viceprimar pe un anume Robert Ionescu, omul lui Gigi Becali, cunoscut din telenovela Elodiei de pe OTV.

Acestea nu mai înseamnă nici înţelegeri punctuale, nici pragmatism. Înseamnă pur şi simplu un joc cu focul. Infuzia de vadimism şi becalism nu va face din PDL un partid nici mai reformist, nici mai european.

Din contră, va exacerba reflexe vizibile deja la unii lideri ai PDL, dar mai cu seamă la preşedintele Băsescu: tendinţa de a-şi impune voinţa trecând peste instituţii şi cutume, tentaţia spre plebiscit şi spre personalizarea puterii.

Mulţi ar spune că, în definitiv, un anumit radicalism instituţional al PDL ar avea destule în comun cu naţionalismul păduros şi populismul social al PRM, ba chiar şi cu fotbalismul ortodox al lui Gigi Becali. Întrebarea este dacă un asemenea amestec îi foloseşte României.

Într-un gest aproape disperat, regizorul Sorin Ilieşiu, iniţiatorul mişcării civice care a dus în cele din urmă la condamnarea comunismului, i-a scris ieri preşedintelui, cerându-i să dezavueze public înţelegerea PDL-PRM. Problema aici nu este însă pericolul întoarcerii la regimul roşu. E altceva.

Putem condamna comunismul contrapunându-i o societate deschisă şi multicoloră, o economie dinamică şi un sistem politic nu perfect, dar bazat pe instituţii, reguli şi dezbateri.

Sau îi putem opune un anticomunism obtuz, îmbufnat şi bigot, un naţionalism politico-economic desuet şi un sistem politic rigid şi populist. Acestea sunt, de fapt, ingredientele favorite ale vadimismului şi becalismului. Pe care, iată, PDL pare pregătit să le înghită.