Nisa, răspunsul francez pentru Miami

Dacă pe vremuri a fost echivalentul european pentru luxul din Atlantic City, astăzi Nisa a devenit un fel de Miami al coastei mediteraneene: butic-hotelurile sale sunt foarte cochete, scena restaurantelor şi a cafenelelor a renăscut, iar viaţa de noapte din centrul istoric atrage ca un magnet.

Când Nisa s-a transformat în Atlantic City-ul de pe Riviera franceză, a început să fie asaltată de turişti, devenind apoi un loc convenţional pentru generaţii succesive de străini ceva mai în vârstă. Mai întâi, au fost englezii, apoi ruşii şi, la urmă, italienii. Veneau pe Coasta de Azur, sorbindu-şi vinurile provensale ieftine şi încălzindu-se la soare.

Azi, o să vezi la Nisa mai mulţi tineri ca oricând, mai mulţi bani, ba chiar şi ceva sclipici. În ultimii ani, câteva hoteluri provocatoare au răsărit pe Promenade des Anglais, faimoasa arteră de la malul mării, iar multe dintre cele vechi au fost renovate. Pensionarii englezi au părăsit scena, copiii acestora consolidând şi redecorând apartamentele moştenite. Artiştii se întorc în oraşul făcut celebru de Matisse, Picasso şi Jean Duffy.

Chiar şi bucătarii-şefi mai tineri se grăbesc să se instaleze la Nisa, deşi, în ciuda influenţelor culinare externe, oraşul n-a fost niciodată recunoscut pentru restaurantele sale. Acum însă, sunt atâtea locuri unde poţi mânca, încât ai toate şansele să ieşi liniştit o săptămână fără să ajungi să comanzi o salată nicoise (n.r. - în stilul Nisei). La poalele Castelului de pe deal, prima construcţie din Nisa, se află Old Town.

De-a lungul istoriei, dealul a fost ocupat de greci, romani, franci şi arabi. Englezii au început să-şi petreacă iernile la Nisa în 1700, iar în 1882, un cleric local, Lewis Way, a colectat bani de la enoriaşi ca să înceapă construcţia celebrei Promenade des Anglais. Francezii au ajuns destul de târziu aici. Garibaldi, părintele Italiei moderne, a fost şi el fiu al Nisei, dar pe vremea lui aceasta se numea Nizza, făcând parte, până în 1860, dintr-un principat italian.

Piaţa din buricul oraşului

Francezii spun că vechile familii ale oraşului sunt mai degrabă italiene decât franţuzeşti, iar dacă întrebi un locuitor despre asta îţi va spune că a moştenit o cultură italiană, că el vorbeşte tare şi merge la biserică. Old Town, vechea zonă rezidenţială a oraşului, are clădiri colorate în ruginiu şi străzi întortocheate.

În fiecare dimineaţă, o piaţă bogată înfloreşte aici, aşa că poţi pierde ore întregi plimbându-te printre tarabele lungi şi privind la coşurile cu medalii de campanie, cutiile cu zahăr candel, săpunurile cu lavandă, ori la buchetele de flori proaspete şi exponatele de tacâmuri de pe vremea lui Napoleon. Poţi încerca, dar numai după ce stai la coadă, una dintre delicatesele locale, pe nume socca (un fel de pizza, fără roşii, făcută din năut în loc de făină).

Familii numeroase de localnici iau prânzul în fiecare duminică la mesele aşezate în jurul pieţei, cu pahare de vin rose în faţă. Seara, locul acestora este luat de turişti, care adoră să mănânce peşte proaspăt sau scoici. În afara pieţei, dincolo de şosea, pe plaja cu pietre cât ouăle de gâscă, zi de zi, italieni atât de bronzaţi încât au pielea maro n-au nicio problemă că stau sub soarele arzător al amiezii, sorbind şi ei din rose, după băile răcoroase în mare. Nisa e un talmeş-balmeş de clădiri interesante: vile italieneşti vopsite într-un roz coral, blocuri de apartamente Art Deco, construcţii imense în stil baroc cu vedere la mare.

Hotelul Negresco, cel mai cunoscut din Nisa

Pe vremea lui Matisse, aristocraţii nu se bucurau de soare, aşa că marile clădiri erau departe de mare, adăpostite de dealurile cu măslini şi estrade de portocali. Cel mai cunoscut hotel este Negresco, care i-a aparţinut unui român, fost violonist. Despre el se spune că s-ar fi îmbogăţit din afaceri cu bordeluri. A falimentat în 1918, doi ani mai târziu o societate belgiană devenind proprietara clădirii de la Nisa. Prin anii '50, Paul şi Jean Augier au cumpărat hotelul Negresco.

Brigitte Bardot, Beattles sau James Brown sunt doar câteva vedete care au stat aici. După ce Paul Augier a murit, soţia lui a continuat să conducă afacerea, locuind şi azi în penthouse-ul de la etajul 6. „De la balcon văd marea, a spus într-un interviu. Iar dacă întorc capul, de la celelalte ferestre văd piscurile înzăpezite ale munţilor." Nisa are, după Paris, cele mai multe muzee din Franţa.

De la colecţiile lui Matisse la splendida Catedrală ortodoxă construită în cinstea ducelui Nicolas, sau la bisericile încărcate de atmosferă din Centrul Istoric, aveţi foarte multe de văzut. Faţada operei, un exemplu superb de arhitectură din secolul al XIX-lea, a suferit un facelift complet, iar programele de simfonii, spectacole de balet şi de operă atrag necontenit vizitatori. La Sainte Marguerite este o insulă situată pe coasta Cannes-ului, unde se fac excursii de o zi.

Sanctuarul paşnic de eucalipţi şi pini, cărările şerpuitoare şi golfuleţele stâncoase, udate de o apă turcoaz, sunt locul ideal pentru un picnic prelungit. În plus, Muzeul Mării din Fort Royal, vă aşteaptă cu legenda conform căreia Omul cu mască de fier a fost închis aici 11 ani. Atelierul Soardi, cândva locul de muncă al lui Henri Mattise, azi o galerie privată, expune lucrări ale Şcolii de la Nisa, un grup de artişti experimentali care s-au stabilit în oraş prin anii 60.

Soardi oferă şi excursii culturale în Nisa şi Vence (un orăşel vecin), pentru a explora evoluţia artistică a lui Matisse. Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană este o clădire de marmură cu mai multe etaje, cu exponate ale artei europene şi americane. Pe Colline du Chateau se află şi parcul castelului şi este locul unde s-au stabilit grecii în secolul al IV-lea, punând bazele unei aşezări care s-a numit Nikaia. Urcaţi scările care vă duc până în locul unde se plimba Friederich Nietzsche, pe vremea când scria „Aşa grăit-a Zarathustra".

Turiştii se bronzează pe plaja acoperită cu pietre

Nisa este, de asemenea, punctul de plecare ideal în explorarea Coastei de Azur. Cannes se află la numai 40 de minute, la Antibe puteţi vedea Muzeul Picasso, Monte Carlo e bijuteria unde locuiesc cei mai bogaţi oameni ai planetei, iar pentru Saint Tropez şi portul lui drăgălaş sau străduţele cu buticuri foarte scumpe, merită să pierzi jumătate de zi pe drum, întrucât legătura dintre cele două oraşe este extrem de aglomerată în sezonul estival.

Ar fi bine să ştiţi că taxiurile sunt destul de scumpe, dar dacă aveţi nevoie să ajungeţi undeva, negociaţi tariful înainte de a urca. În Nisa, cursele nu sar de 20 de euro, i ndiferent de distanţă. Până la Antibes ar trebui să plătiţi în jur de 50 de euro, până la Monaco sau Cannes - 70, iar până la Saint Tropez - 250 euro. Un drum până la aeroport sau de la aeroport în oraş  costă cam 35 de euro.

Evitaţi taxiurile şi luaţi-vă papuci de plajă

Plajele Nisei sunt pline cu pietre, mai ales cea publică. În afară de prosoape, ar trebui să aveţi papuci speciali de plajă, ca să nu vă răniţi. Dacă vă tentează o plajă privată, luaţi în calcul că intrarea  costă de la 13 euro în sus, iar închirierea şezlongului e de la 5 euro în sus. Şi nu vă aşteptaţi să plătiţi o avere pentru băuturile pe care le veţi consuma: o bere, o apă sau un suc costă fiecare în jur de 5 euro.

Vacanţă la Nisa

Un pachet de 7 nopţi la Hotel Ayri, 2 stele, costă de la 370 euro/persoană, în preţ fiind incluse transportul cu avionul, transferurile, 7 nopţi cazare cu mic dejun, asistenţă turistică prin Class Travel.

Un sejur la Hotel Best Western Riviera, 3 stele, începe de la 399 euro/persoană, tariful incluzând transportul cu avionul, transferurile, 7 nopţi cazare cu mic dejun şi asistenţă turistică prin Paralela 45.