„Muzica mă ţine legată de România”

Sanda Weigl prezintă, mâine şi poimâine, două spectacole la Teatrul Morse din Chicago, cu melodii ţigăneşti transpuse pe jazz. Cunoscută pentru interpretarea deosebită a pieselor Mariei Tănase şi a cântecelor gypsy româneşti, artista Sanda Weigl, născută la Bucureşti şi stabilită la New York, a pornit pentru prima oară un turneu în SUA, în lunile octombrie şi noiembrie.

Nicoleta Zaharia: - Cine vă însoţeşte în turneul “Gypsy in a Tree”?

Sanda Weigl: - Grupul care mă acompaniază este alcătuit numai din artişti japonezi. Pianista şi acordeonista Shoko Nagai a făcut şi aranjamentele muzicale, Satoshi Takeishi e la percuţie şi Stomu Takeishi la bass.

Japonezii cântă această muzică populară într-un fel nemaipomenit că nici nu îţi dai seama că ei n-au fost niciodată în România şi nici n-au învăţat de la vreo şcoală muzica populară românească.

La patru ani, ştia melodiile Mariei Tănase

- Când şi unde aţi învăţat prima oară cântece ţigăneşti?

- Nici nu ştiu exact cum am învăţat cântecele acestea. Cred că pe străzile Bucureştiului, unde am crescut. Pe aleea mea, Stelea Spătaru, era o secţie de poliţie şi aproape în fiecare zi erau aduşi ţigani, pe care îi băgau la puşcărie şi toată familia rămânea pe stradă în faţa poliţiei. Copii fiind ne jucam pe stradă, la un rond unde nu erau maşini. Aici, am învăţat cântecele pe care le cântau ţiganii care-şi aşteptau rudele în faţa secţiei.

Desigur că tatăl meu nu îmi dădea voie să mă joc acolo, în jurul ţiganilor. Dar eu tot m-am dus şi când mă întorceam acasă le cântam părinţilor mei şi atât de mult le plăcea... Tot de mică am învăţat şi cântecele Mariei Tănase. Le ştiam pe dinafară la vârsta de patru-cinci ani. Întotdeauna am purtat această muzică cu mine şi ea m-a ţinut legată de ţară chiar dacă am colindat prin toată lumea.

- Cum este privită muzica ţigănească în SUA?

- La New York, unde locuiesc în prezent, lumea apreciază muzica tare mult. Iar americanilor le place la nebunie muzica pe care o cânt.

- Aţi trecut prin momente grele în România, fiind nevoită să emigraţi în Germania de Est la vârsta de 13 ani. Şi totuşi n-aţi uitat de Maria Tănase...

- Aşa este. Am traversat momente grele trăind în sistemul comunist. În primul rând, părinţii mei au avut o viaţă de coşmar. Mama mea a fost tare tristă că a trebuit să părăsească ţara ei şi n-a vrut deloc să plece, dar n-a avut altă soluţie. Am plecat în Germania de Est cu intenţia de a ne duce imediat în Germania de Vest, însă nu ne-au lăsat să trecem de zid. Ne-au confiscat până şi cetăţenia. După ani buni, am primit cetăţenia germană.

„Sunt mândră că sunt româncă”

- Ce amintiri sau locuri vă mai ţin legată de ţara natală?

- În primul rând, muzica mă ţine legată de România, ţara în care m-am născut şi pe care am iubit-o atât de mult. În afară de muzică, mai sunt cultura, limba, dar şi o mulţime de oameni pe care îi iubesc şi care sunt parte din viaţa mea. Dar în primul rând, mama mea, care e moldoveancă din Bacău.

- Ce veşti despre România ajung la dumneavoastră?

- Din câte aud eu, România se dezvoltă încet-încet şi devine o ţară solicitată de lumea dimprejur. Iar eu sunt din ce în ce mai mândră că sunt româncă. Desigur că o să mai treacă ceva vreme până o să se scuture tot praful şi murdăria din perioada comunistă, care a otrăvit şi ucis atâtea vieţi.

- De ce nu veniţi mai des în România?

- Din păcate, este problema timpului pe care nu îl am. Sper ca foarte curând să merg într-un turneu şi acolo. Cel de anul trecut, de la Timişoara, Alba-Iulia, Cluj, Sibiu şi Bucureşti, a avut un succes extraordinar.;

Cu muzica Mariei Tănase în geamantan

Sanda Weigl s-a născut în România, din mamă evreică şi tată neamţ. A crescut până la 13 ani pe străzile din Bucureşti, până într-o zi, când a fost nevoită să emigreze împreună cu tatăl în Germania de Est. I-a convins să facă acest pas actriţa Helene Weigl, sora tatălui ei şi soţia dramaturgului Bertolt Brecht.

În Germania, a cântat într-o formaţie de rock. S-a opus prin diverse forme de protest regimului comunist, lucru care a atras condamnarea ei la mai bine de doi ani de închisoare.

Eliberarea a venit în urma presiunilor internaţionale, după care a fost expulzată, cu eticheta „duşman al statului”, în Germania de Vest. Aici, a lucrat ca dramaturg şi regizor la mai multe teatre. Abia în 1991 a început să cânte din nou, scoţând din geamantan discurile de vinil cu Maria Tănase. Din 1993, trăieşte în SUA.