Muzeul Goleşti – o călătorie în satul arhaic românesc

La mai puţin de 10 kilometri de Piteşti, găsim o zonă etnografică de o valoare inestimabilă Cu toţii ne aducem aminte cum miroase... copilăria. Copilăria aceea adevărată,

La mai puţin de 10 kilometri de Piteşti, găsim o zonă etnografică de o valoare inestimabilă

Cu toţii ne aducem aminte cum miroase... copilăria. Copilăria aceea adevărată, petrecută la ţară, în casa cu cerdac a bunicilor. Măsuţa joasă pe care bunii noştri turnau, pe un fund din lemn, mămăliguţa pe care o tăiau cu aţa; soba cu firidă, războiul de ţesut şi laviţa din odaia bună, în care bunica ascundea adevărate comori; găleata cu apă acoperită cu ştergar şi icoana cu busuioc din perete; mirosul fânului proaspăt cosit şi fânarul în care ne fura somnul în zilele calde de vară...

Dacă, citind aceste rânduri, deja vi s-a făcut dor, atunci merită să trageţi o fugă, chiar şi pentru o zi, la Muzeul Satului Goleşti (localitatea Ştefăneşti, Argeş). Se află la mai puţin de 10 km de municipiul Piteşti, pe DN 7 (Bucureşti-Piteşti-Râmnicu Vâlcea-Sibiu-Deva-Arad-Nădlac).

Cum intri, te întâmpină conacul boieresc al vechii familii Golescu, aşa că amânăm puţin incursiunea noastră în lumea satului arhaic românesc pentru a descoperi alte lucruri extraordinare. Conacul este şi astăzi principalul element în jurul căruia se concentrează întreg patrimoniul complexului muzeal. Din cerdacul umbrit de iederă şi glicină, ajungem în holul larg, din care se intră în camerele de la parter.

O scară în formă de spirală urcă la etaj, unde se aflau, odinioară, camerele copiilor. În stânga, salonul de oaspeţi, cu jilţuri de lemn, cu tablourile familiei şi cu pianina la care a cântat Franz Liszt în timpul vizitei sale la Goleşti. Camera orientală, cu divanul şi pernele de mătase, cu semiluna turcească fixată pe perete şi măsuţa acoperită cu o tipsie de argint vechi, aminteşte de vremuri de demult.

O altă încăpere este transformată în spaţiu expoziţional, aici putând fi admirate lucrări ale copiilor din Argeş. Ajungem apoi în camera Anicăi şi a doctorului Carol Davila, după care intrăm în camera dedicată soţiei lui Dinicu Golescu, Zoe.

Ambele păstrează obiecte personale ale membrilor familiei şi documente originale. La subsolul clădirii se află pivniţele în care se putea ajunge şi direct din casă, printr-o uşă secretă, iar în apropiere, baia turcească, recent renovată.

Istoria s-a scris aici

Lângă conac, "Foişorul lui Tudor Vladimirescu", acolo unde a fost găzduit, în ultimele trei zile ale vieţii sale, conducătorul Revoluţiei din 1821, înainte de a fi ucis de eterişti. Într-o căsuţă de lângă intrarea în curtea conacului se află fosta "Şcoală slobodă obştească", deschisă în 1826 de marele cărturar Dinicu Golescu, pentru toţi copiii din împrejurimi, indiferent de condiţia lor socială. Aici sunt expuse obiecte de mobilier, cărţi, manuale, obiecte didactice, documente şi fotografii.

Dar pe toate acestea vă las să le descoperiţi pe îndelete, căci eu mă îndrept spre locul meu preferat! În faţa conacului Goleştilor se desfăşoară un veridic sat de secol XIX. Pe aproximativ 10 hectare, într-un peisaj mirific, au fost amenajate gospodării din 35 de zone etnografice, aduse aici din Moldova, Ţara Românească, Dobrogea şi Transilvania.

Fiecare gospodărie are specificul zonei din care provine. În fiecare dintre căsuţe regăsim măsuţa joasă şi scăunelele, vase de lut, vatra focului şi firida, godinul, patul acoperit cu velinţe la furculiţă, lada de zestre, pernele cu paie şi ţoalele din lână ţesute la război.

Din curte nu lipsesc polatra pentru lemne, grajdul, fânarul, pătulul pentru cereale, şopronul pentru căruţă, coteţele pentru păsări şi porci, ţarcurile pentru capre şi oi. În unele gospodării am găsit şi câte o Joiană, cu funia legată de gard, păscând placid iarba crescută din abundenţă.

În mijlocul satului se află biserica, unde, în fiecare duminică, are loc o slujbă adevărată. Conducerea muzeului are în plan să ridice şi un han, după modelul Hanului Roşu al Banului Golescu ce a existat undeva în secolul XVIII-lea. Aşadar, dacă veţi dori, veţi putea rămâne la Goleşti şi peste noapte şi, de ce nu, să degustaţi un vin realizat din via aflată în curtea muzeului. Până atunci, însă, merită să vă bucuraţi de… veşnicia satului românesc, chiar şi pentru o singură zi!