Moţiunea de cenzură TVR

Nu am nicio îndoială că înregistrarea difuzată aseară de TVR ("dovada că Remeş a luat mită" - după cum a titrat site-ul instituţiei) are consecinţe politice cu mult înainte de a avea

Nu am nicio îndoială că înregistrarea difuzată aseară de TVR ("dovada că Remeş a luat mită" - după cum a titrat site-ul instituţiei) are consecinţe politice cu mult înainte de a avea (dacă va avea) şi consecinţe juridice.

Dacă până acum, premierul Tăriceanu părea a nu pricepe că guvernul său trăieşte doar cuplat la aparate, iar ministrul Remeş era mort de-a binelea încă din noaptea umflării lui Mureşan, poate că acum va înţelege, în cel de-al treisprezecelea ceas. Adică în momentul în care deja este prea târziu.

Imaginile difuzate pe postul public de televiziune l-au terminat pe Remeş. Poate să spună el orice. Degeaba! Doar o întreagă naţiune l-a văzut luând şpagă! Că imaginile au fost sau nu şmecherite (nici n-aveţi idee câte se pot face la masa de montaj!), că au fost sau nu luate cu respectarea legislaţiei, că în plic erau sau nu 15.000 de euro… cui îi mai pasă?

Judecătorii se vor pronunţa, cândva, asupra cazului. După o perioadă de vârf, interesul mass-mediei asupra procesului se va reduce şi povestea va fi expediată undeva într-o ştire de subsol. Urmările politice se consumă însă acum, sub ochii noştri. În realitate, alături de Remeş, se scufundă şi premierul, împreună cu întregul său guvern.

Doar Tăriceanu l-a girat public pe ministrul său! Orbit de ideea rămânerii în Palatul Victoria până în 2008, premierul şi şeful liberalilor nu a înţeles că nu dispune de mijloace, în arsenalul de procedee democratice, pentru a rezista atacurilor pe toate fronturile: politic, judiciar şi, iată, mediatic.

O părăsire a guvernării imediat după moţiunea de cenzură ratată ar fi putut însemna o lovitură interesantă a liberalilor: ar fi arătat că nu ei sunt cei care fac compromisuri cu PSD, ci exact partizanii lui Băsescu. Şi ar fi arătat că nu se agaţă de putere.

Acum, nimic din toate acestea! Moţiunea de cenzură de la TVR - căci asta a fost! - trimite acasă Guvernul Tăriceanu, acoperit de ruşine. Că asta se va întâmpla azi, săptămâna viitoare sau peste un an, iarăşi, politic vorbind, nu mai are mare importanţă.

Altceva e important pentru noi, cei care privim acest război situaţi departe de mizele lui uriaşe. Important este, de exemplu, că începem să trăim într-o societate în care deconturile politice nu se mai fac în parlament, ci în Piaţa Universităţii, în care oamenii sunt condamnaţi public înainte de a fi dovediţi de justiţie, în care răfuielile politice se tranşează în direct şi la oră de vârf pe ecranul televiziunii naţionale, în care a-ţi pune întrebări şi a le formula public devine o atitudine blamabilă şi, în orice caz, suspectă.

Şi mai este o întrebare, la care nu ştiu cine ne poate răspunde: oare pentru ce trebuie să plătim un asemenea preţ?