Mizeria politicianistă românească, ieri şi azi (III)

«Numai noi, cei din afară de zidurile bordelului regal, n-am ştiut nimic».

Generalul Nicolae Condeescu e unul dintre stâlpii de bază ai Camarilei. Adjutant al Principelului Carol, îl însoţeşte pe acesta, în 1919, într-o călătorie în jurul lumii. Ministru de Război în guvernul PNŢ, e capul complotiştilor care-l aduc pe Carol al II-lea în ţară, în iunie 1940. Ernest Urdăreanu e Mareşal al Palatului şi om de încredere al Elenei Lupescu. Mihail Ghelmegeanu şi Virgil Potîrcă sunt şi ei lideri PNŢ, foşti demnitari în guverne ţărăniste. Cei trei vor trăda PNŢ-ul pentru a deveni instrumente ale lui Carol al II-lea în planul diabolic de instaurare a Dictaturii Regale.

În Guvernul Goga, Armand Călinescu va fi ministru de Interne, iar Virgil Potîrcă, ministru la Lucrări publice şi Comunicaţii, ad-interim la Agricultură. Lui Mihail Ghelmegeanu i se va da un post de ministru în Guvernul de Dictatură Regală. Toţi trei vor fi excluşi din PNŢ. În aceeaşi noapte, între 23.00 şi 2.00, Armand Călinescu are o lungă întrevedere cu Goga. Acesta din urmă, potrivit Însemnărilor politice ale lui Armand Călinescu „îşi dezvoltă programul, pe care l-a discutat cu Regele într-o lungă audienţă particulară", în după-amiaza zilei de 23 decembrie 1937.

Pentru ziua de 24 decembrie 1937 Armand Călinescu notează: „Mă cheamă Urdăreanu la el. Mă întreabă dacă m-am înţeles cu Goga. Ar urma ca constituirea noului guvern să se facă la 29 decembrie...". Însemnările din 25 decembrie 1937 ne dezvăluie că Regele îl abandonase pe Tătărescu, dar mai ales, că-i ascundea fostului prim sfetnic planurile sale cu Goga: „ Lungă întrevedere cu Goga. Îmi spune că Tătărescu a fost chemat de rege ieri şi i-a spus că încercarea de a asigura prima majoritară... inutilă. Va trebui să se retragă. Îi mulţumeşte pentru serviciile aduse. Tătărescu cere trei zile şi întreabă cine va veni. Rex răspunde: «Nu ştiu încă!»". Consemnarea următoare, din ziua de 26 decembrie 1937, ne confirmă că Regele se prefăcea că nu-l interesează formarea Guvernului. În realitate, lucra de zor la lovitura dată ordinei Constituţionale: „Ghelmegeanu merge cu mine la Urdăreanu. Acceptase să intre în guvern. Acum revine. Probabil influenţa nevestii. Urdăreanu pleacă la Sinaia".

Nota noastră: De aia n-a intrat Mihail Ghelmegeanu în Guvern. Ca să vezi! Mai sunt şi neveste corecte!  Armand Călinescu se anunţă deja ca om de încredere al Regelui. Pentru codoşlâcul politic, Regele îi zice o vorbă bună: „28 decembrie. Se constituie guvernul. Rex subliniază caracterul de colaborare. Vorbind cu mine, apoi, îmi spune că are toată încrederea. Adaugă: «Îţi mulţumesc pentru ce ai făcut pentru mine»".

Dincolo de mizeria politicianistă românească (trădări de partide pentru ciolan, lucrături în culise, compromisuri inimaginabile), relatările din culise ne dezvăluie calculul lui Carol al II-lea. Îi vâră pe gât lui Goga o echipă de oameni numai ai lui, ahtiaţi de putere, care urmau să-i facă jocurile în Guvern. Fireşte, de dragul ciolanului, Goga acceptă. Guvernul Goga era gândit ca o soluţie temporară în vederea Dictaturii Regale (de altfel, la 18 ianuarie 1938, Parlamentul e dizolvat înainte ca să se întrunească, măcar), dar mai ales ca un nou moment de măcinare a partidelor în perspectiva Dictaturii.

Despre manevrele care au dus la formarea Guvernului Goga, Constantin Argetoianu avea să noteze în Memoriile sale, în ziua de 2 ianuarie 1938: „Încetul cu încetul încep să se afle toate. Combinaţia Goga-Călinescu a fost pregătită de mai multe săptămîni; bruscată a fost numai data aducerii ei la îndeplinire, care cu cîteva zile mai înainte chiar fusese fixată la sfîrşitul lui ianuarie sau începutul lui februarie.

Regele a pus-o la cale îndată ce a bănuit că Tătărescu nu va lua majoritatea în alegeri, şi a preparat-o în vederea acestei situaţii. Dacă Tătărescu ar fi luat 40% din voturi ar fi rămas la putere, şi Goga ar fi fost păcălit o dată mai mult. De aceea Regele, deşi trăgea toate sforile din culise, nu s-a angajat prea mult cu Goga înainte de rezultatul alegerilor.

Tratativele au fost ţinute extrem de secrete, aşa încît nici Guvernul (Tătărescu) n-a ştiut nimic, întîlnirile între Goga şi transfugii ţărănişti au avut loc în casa lui Nicu Condeescu, prietenul lui Goga şi omul lui Vodă. Aşa se explică că înţelegerea între fripturiştii de toate nuanţele a putut fi făcută în mai puţin de 48 de ore: erau lucrurile pregătite.

Numai noi, cei din afară de zidurile bordelului regal, n-am ştiut nimic şi am căzut din pod cînd am aflat inverosimila veste".

Continuare în numărul viitor