Mihaela Miroiu, confesiune despre lupta contra cancerului: „Nu vă riscaţi vieţile pentru tot soiul de considerente care nu fac doi bani în faţa faptului de a trăi“

Mihaela Miroiu, profesor universitar şi activistă pentru drepturile femeilor, a mărturisit pe pagina sa de Facebook cum s-a luptat vreme de mai mulţi ani cu cancerul, îndemnându-i pe bărbaţi să fie alături de femeile din viaţa lor, să aibă „mai mult curaj decât ele şi pentru ele”.

„Confesiunea de astăzi este despre histerectomie”, şi-a început Mihaela Miroiu (63 de ani) mesajul de pe facebook, după ce a amintit de o altă confesiune publică, din urmă cu câţiva ani, când a vorbit despre episodul său de depresie, în cadrul unui proiect lansat de Vlad Mixich, intitulat „A venit urâta”. 

Totul a început în 1997, când Miroiu afla că are cancer de col, în stadiu precoce, fiind nevoită să fie supusă unei operaţii de extirpare a colului uterin.  În 2005, a fost nevoie de histerectomie, care a fost urmată de complicaţii, de la hemoragii majore, la fibroame, şi de un risc mare de cancer. 

Când a venit vorba de extirparea colului uterin, temerile principale, a mai scris Mihaela Miroiu, au ţinut de durere, în contextul în care avea deja un copil. În cazul celei de-a dua intervenţii chirurgicale, temerile aveau legătură cu „schimbări hormonale dramatice, creştere în greutate, o să fiu mai puţin femeie, o să mă îngraş, se duce pe copcă estrogenul, devin mai vulnerabilă la diverse boli, dispare orice erotism. O să îmbătrânesc. O să sufăr post-operator”.

„S-au schimbat hormonii. Şi ce dacă? Nu am luat nici substitute (alegere proprie). M-am îngrăşat (o relaţie mai erotică cu mâncarea după 50 de ani, dar asta e mai general şi la femei şi la bărbaţi). Apoi am slăbit rezonabil. Am îmbătrânit. Nicio diferenţă între îmbătrânirea mea şi a celor care mai aveau aparat reproducător (cu care tot nu ai ce face după menopauză). Post-operator nu am suferit. Operaţia este laparoscopică. 

Am scăpat de cancer. De moarte. De toate neajunsurile aparatului reproducător femeiesc. Am devenit incomparabil mai liberă de suferinţe şi griji. Am rămas aceeaşi ca femeie. Dar mult mai senină.
Nu e un sfat. E o confesiune prin care vă spun un singur lucru: nu vă riscaţi vieţile pentru tot soiul de considerente care nu fac doi bani în faţa faptului de a trăi. Şi încă net mai bine”, a mai scris profesoara.

Aceasta şi-a încheiat mesajul făcând apel la bărbaţi pe care i-a încurajat să le fie alături femeilor din viaţa lor, pentru că „e luptă contra cronometru”. 

„Iar dumneavoastră: fii, soţi, parteneri, taţi, prieteni, asumaţi problemele femeilor pe care le iubiţi şi de care vă pasă şi fiţi alături de ele, fără pudori inepte. Poate chiar ar trebui să aveţi mai mult curaj decât ele şi pentru ele. Nu aşteptaţi să vedeţi ce se mai întâmplă. E luptă contra cronometru şi nimic de amânat. Vă îmbrăţişez cu drag”.