Mărturia unei femei cu Covid-19 care s-a externat la cerere: Veneau valuri de pacienţi, atunci s-a instalat panica. Tot cei care respectă regulile au de suferit

O femeie din Iaşi, internată în spital alături de copilul de doi ani, povesteşte experienţa acesteia în spital după ce a stat internată timp de zece zile, motivul pentru care a decis să se externeze, precum şi despre panica din rândul oamenilor care au venit „în valuri” la spital.

3.000 de pacienţi asimptomatici s-au externat deja la cerere din spitalele din toată ţara în urma ordinului de ministru care a relaxat condiţiile de tratament pentru această categorie. Printre aceştia s-a numărat şi o femeie internată la Spitalul de Boli Infecţioase din Iaşi, care, după a zecea zi de stat în spital alături de copilul de doi ani, a decis să se externeze.

Într-un interviu pentru Digi24, aceasta povesteşte despre motivele pentru care a luat această decizie, dar şi despre panica care a descoperit-o în rândul pacienţilor în momentul în care la spital au ajuns „valuri” de oameni,

Pacientă: La mine a fost mult mai simplu, eu am fost asimptomatică. Eu am fost internată împreună cu copilul. La copil au fost ceva probleme, a avut febră foarte mare. Iniţial au fost şi vărsături, dar după aplicarea tratamentului situaţia s-a remediat mult.

Pe zi ce trecea foarte multă lume venea şi se interna, au venit valuri de pacienţi, care mulţi dintre ei aveau nevoie de aparate, aveau nevoie de oxigen şi atunci s-a instalat şi panica. Ne şi speriasem la un moment dat.

Nu mă gândeam la mine, mă gândeam la părinţi, mă gândeam la bunici că ei au probleme de sănătate. Noi poate la vârsta noastră rezistăm cumva, avem şi sistemul imunitar mai bun, dar ei au diverse boli asociate şi atunci lucrurile se complică. La ei mă gândeam. Şi aşa din ianuarie noi nu ne-am mai văzut părinţii din cauza virusului, că am zis să evităm că noi intrăm în contact şi la serviciu şi la cumpărături cu diverse persoane şi am zis să-i apărăm cât putem.

În ziua în care a intervenit externarea, practic hotărârea a rămas aceeaşi. În niciun caz nu o să ne vizităm părinţii prea curând. La noi rezultatele au fost pozitive. O să stăm o perioadă izolaţi la domiciliu şi apoi o să iau un concediu de odihnă, tot acasă să stăm, pentru că ne e foarte frică.

Am rude, am prieteni care mă ajută cu cumpărăturile, mi le lasă la uşă.

Doamna doctor mi-a dat posibilitatea să mai rămân, dar am ales să plec din cauza copilului, pentru că efectiv nu mai reuşeam să-l mai controlez. Era o boxă de doi metri pătraţi şi era foarte greu, foarte greu să ţii un copilaş de doi ani închis într-o boxă. Dar o să stau izolată. În cazul în care o să mai apară simptome o să sun din nou la ambulanţă şi o să mă internez, cu siguranţă.

Acum nu mai ai siguranţa că vine o rudă sau un prieten sau un vecin din străinătate, persoana respectivă stă izolată la domiciliu, după două săptămâni de izolare putem să ne revedem şi e totul ok. Acum nu mai ştii cu cine iei contact, de unde iei virusul, cu cine te întâlneşti. E mult mai riscant din punctul meu de vedere decât înainte, mult mai riscant.

La noi în ţară asta e regula: dacă nu te sancţionează, nu respecţi regulile, din păcate. Şi, din păcate, cei care respectă regulile şi cei care sunt conştienţi de efectele virusului tot ei au de suferit.

Mă gândesc şi la colegi, mă gândesc şi la prieteni, la vecini şi chiar nu vreau să am pe nimeni pe conştiinţă şi cu cât ne responsabilizăm toţi mai repede, cu atât scăpăm mai repede de povestea asta.