Lungul drum spre şcoală al copiilor de la sat
0Viaţa copiilor din mediul rural seamănă tot mai mult cu cea a personajului Niculae Moromete din romanele lui Marin Preda: ambiţiile de a se educa sunt curmate de sărăcie şi de nepăsarea părinţilor.
Un studiu efectuat de organizaţia World Vision România în 1.460 de gospodării din opt judeţe scoate în evidenţă probleme serioase de calitate a vieţii pentru mulţi dintre copiii din mediul rural, precum şi pentru familiile din care provin. Studiul a fost efectuat în perioada august-septembrie 2011.
„Faptul că a scăzut dramatic natalitatea faţă de acum 10 ani nu îngrijorează pe nimeni, aşa cum nu îngrijorează nici faptul că peste 40.000 de copii trăiesc în sărăcie, iar 350.000 de gospodării se află sub nivelul sărăciei. Mai mult, 40% din motivele pentru care mor copiii sunt accidentele casnice. În aceste condiţii, statul nu are niciun fel de strategie. Ba chiar politicile publice strălucesc prin absenţă", spune Bogdan Simion, preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Nonguvernamentale pentru Copil.
Obosiţi din cauza muncii în gospodărie
Studiul „Bunăstarea Copilului din mediul rural", în care s-au adunat date din 261 de sate, a relevat faptul că, în aproape 35% din gospodăriile incluse, banii nu ajung pentru cheltuieli curente, de la o lună la alta. Cercetarea a identificat un număr ridicat de copii pentru care familia are dificultăţi în acoperirea nevoilor de bază. Astfel, unu din zece copii intervievaţi declară că frecvent (2%) sau uneori (11%) nu a avut hrană suficientă, un sfert dintre ei afirmă că sunt obosiţi din cauza faptului că au fost nevoiţi să muncească în gospodărie înainte sau după terminarea programului de şcoală, iar 12% au lipsit de la cursuri pentru că au muncit pe lângă casă.
Situaţia îngrijorătoare a locuitorilor din mediul rural este completată de faptul că, la cinci ani de la intrarea ţării noastre în UE, numai 30% din locuinţe au baie în interior, un sfert au toaletă în interior şi doar una din zece este conectată la canalizare.
Şcoala, un lux
În mediul rural, oamenii au o atitudine pozitivă faţă de şcoală, dar jumătate dintre ei nu-i acordă o importanţă deosebită. Aceeaşi cercetare arată că 45% din familiile aflate în situaţii de criză iau în calcul reducerea cheltuielilor pentru rechizite, iar 44% renunţă la activităţi extraşcolare pentru copii, în timp ce 3% iau în calcul retragerea micuţului de la unitatea de învăţământ. Această imagine seamănă mult cu cea din romanul „Moromeţii", scris de Marin Preda, unde copiii îşi doresc să-şi depăşească totuşi condiţia, însă nu au resurse financiare şi nici cadrul necesar.
Rezultatele slabe, motiv de abandon
Studiul citat a mai arătat că abandonul şcolar creşte la copiii cuprinşi în segmentul 15-18 ani. Distanţa până la unitatea de învăţământ favorizează acest comportament. 18% din copiii intervievaţi au recunoscut că petrec pe drumul spre şcoală şi înapoi mai mult de 90 de minute, 17% merg timp de o jumătate de oră, iar 16% - o oră. Pe lângă sărăcie, un sfert dintre adulţi consideră că decizia de renunţare la studii este influenţată de rezultatele proaste obţinute la învăţătură de către şcolari.
Copiii din mediul rural alocă în medie două ore pe zi muncii în gospodărie, iar 13% din ei afirmă că lucrează timp de patru ore sau chiar mai mult în fiecare zi. „Studiul demonstrează că şcoala aduce un mic plus în educaţia copiilor. Este de înţeles, câtă vreme aceştia îşi petrec pe drum 90 de minute şi muncesc în gospodărie. Acest ultim lucru este benefic pentru copii, pentru că-şi dezvoltă abilităţi, însă din punctul de vedere al educaţiei este un minus pentru că nu mai au timp să studieze", a explicat prof. dr. Gabriel Bădescu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, realizator al studiului amintit.
Bătaia e ruptă din rai
Modalităţile de educare folosite de Ilie Moromete nu s-au pierdut încă. Un sfert dintre părinţii nu resping afirmaţia „uneori este nevoie să-ţi baţi copiii ca să-i poţi educa mai bine". „Prin acest studiu s-a demonstrat a nu ştiu câta oară că o familie din mediul rural o duce mult mai rău decât una din mediul urban. Bătaia rămâne un instrument de educaţie. Un părinte spunea: «Pe Ionuţ este mai bine să-l baţi acum decât când va fi Ion»", afirmă Niculina Petre, doctor în sociologie şi realizator al studiului.
Fără hrană suficientă
Nici modul în care sunt hrăniţi copiii de la sate nu-i ajută să treacă peste neajunsurile vieţii. În ciuda faptului că le pot asigura copiilor trei mese pe zi, o treime dintre părinţi consideră că mâncarea nu este de calitate, iar 3% din ei recunosc că nu le pot oferi micuţilor hrană suficientă, lucru pe care îl confirmă şi unu din zece copii. 25% din micuţi susţin că mâncarea pe care o primesc nu este de calitate sau chiar au zile când merg la culcare flămânzi.
Copiii care provin din familii mai înstărite au o şansă mai mare să fie duşi la medic când sunt bolnavi, dar două treimi dintre adulţi îi tratează acasă. Mai mult, 41% din copiii sub doi ani n-au fost văzuţi de un doctor în ultimele şase luni. Într-un sfert dintre comunele incluse în cercetarea World Vision România, medicul de familie este disponibil 2-4 zile pe săptămână, iar în 10% din cazuri - mai rar.