Lefkada , o insulă încă nedescoperită de români

Cu bani de low-cost poţi trăi aici farmecul marilor insule greceşti Te cucereşte cu frumuseţea sălbatică, născută din combinaţia munte-mare. Te atrage prin tradiţia încă vie. Dar,

Cu bani de low-cost poţi trăi aici farmecul marilor insule greceşti

Te cucereşte cu frumuseţea sălbatică, născută din combinaţia munte-mare. Te atrage prin tradiţia încă vie. Dar, în primul rând, te bucuri că nu este încă devastată de turismul de masă.

Parcă e împărăţia Arabelei această Lefkada! V-aduceţi aminte de Arabela - prinţesa din faimosul serial cehoslovac pentru copii. Avea această prinţesă un inel prin care putea transforma totul în jur. Aşa e şi aici: vrei să fii pe serpentine de munte (ceva gen Transfăgărăşan) şi dintr-o dată să ţi se deschidă în faţă o imensitate albastră, de nu mai ştii care e pământul şi care e cerul? Nicio problemă - cineva a rotit inelul şi...

Vrei să-ţi muţi privirea pe un vârf masiv de munte de peste 1.000 de metri, şi apoi să te afunzi într-o mare de cristal? Vrei poate să vezi cel mai tare iaht, cu dotările de rigoare, şi apoi o turmă de capre mânată de un moş cu mari mustăţi albe? Ţi-ar plăcea să vezi un apus dintr-un port "vestic" şi apoi un sat "estic" de munte, cu bătrânici cu broboade pe cap care fac ultima ediţie a buletinului de ştiri pe băncuţa din faţa porţii? Se poate, doar eşti în Lefkada.

Minunile Arabelei

Poate părea o blasfemie: în Grecia, patria adevăratelor legende, eu vă vorbesc de harry-poterisme din vremea televiziunilor socialiste. Iar Lefkada chiar e... din Grecia. Oare nu de-aici este Ulise, eroul? Sau ar putea fi, pentru că nici până acum arheologii nu au stabilit cu exactitate care este mitica Itaca. În orice caz, există astăzi o Itaca oficială, la o aruncătură de băţ de Lefkada. Oare nu e sigur că de pe stâncile albe de la sud (leucos, adică alb) s-a aruncat Afrodita să se vindece de iubirea pentru Adonis? Oare nu descoperise aici Homer una dintre intrările spre tărâmul de dedesubt?... sau mai bine să rămânem la Afrodita. E mai sigur.

Trimiterea la Arabela a venit însă pe căi foarte moderne. Mai exact de la megafoanele lui Ikaros, un vaporaş care ne plimba prin insulele din jur. Nu dăm bine să ieşim din Nidri şi... "Lefkado". Nu apuci să te gândeşti la proprietarii insuliţei Madouri şi iar... "Lefkado". Ce să te mai întrebi ce-o fi făcând Athina Onassis, că vine imediat rândul ... "Lefkado". N-oi fi ajuns eu la Praga, dar recunosc şi eu ceha măcar după inconfundabilul Arabelo.

O adevărată enigmă modernă: tot ce se spunea pe vapor se traducea şi în cehă. Înţeleg - în limba greacă, pentru că e de-a casei. În limba italiană, pentru că de prin zonă (turiştii italienii vin în câteva ore cu ferryboat-ul). În engleză, pentru că e globalizare. Dar, nu franceză ori spaniolă, nu japoneză, ci… cehă.

Am încercat diverse explicaţii. Prezentarea în engleză era asigurată de o domnişoară din Cehia, deci... Apoi, micul patron local e strâns la pungă, nu aruncă cu banii (se întâmplă să găsiţi la tavernele de pe insulă angajaţi români care să vă spună, într-o formă sau alta, că "e greu la grec").

Probabil că explicaţia adecvată este că - "e plin de cehi pe aici", cum ne-a spus Mihai, un inginer venit din Oneşti şi stabilit de câţiva ani pe insulă, cu întreaga familie. "Cehii sunt cam primii din Est care au venit să facă turism aici, mai ales pentru surf. Români sunt foarte puţini. De-abia acum au început să vină".

Arie protejată de Apollo şi... Onassis

Slavă lui Apollo că primii pe care i-a adus aici din Est au fost cehii şi nu alţii, mai mulţi şi mai gălăgioşi. Zeul luminii, protectorul artelor, cel invocat de călătorii de pe mare, pare că se îndură încă de insula pe care, se spune - adică, e sigur! - avea un templu.

La fel veţi spune şi dumneavoastră după ce veţi ajunge să bateţi Lefkada. Evident, nu e cel mai tare/beton "paradis" de pe Pământ. Dar e un colţ cuceritor care - pare incredibil - n-a ajuns să fie cucerit de turismul de masă.

Îl ştiau de zeci de ani împătimiţii de surf, pentru că Lefkada este recunoscută ca având unul din primele trei golfuri din Europa ideale pentru acest sport. Ajungeau aici turiştii vestici care traversau marea pentru că ştiau că Lefkada este recunoscută ca având unele dintre cele mai frumoase plaje din toată Marea Ionică.

Dar Lefkada mai era recunoscută - şi aici a intervenit probabil marele zeu - ca insula cu drumuri foarte proaste. (Unii spun că responsabil pentru izolarea Lefkadei ar fi fost şi armatorul Onassis, care a făcut presiuni pentru ca această zonă să fie conservată pentru el şi celebrii săi invitaţi în vacanţă). Aşa au rămas neatinse viaţa patriarhală din munţi şi frumuseţea sălbatică a plajelor. Şi aşa au rămas moderate preţurile în paradis. Aşa mai găsiţi aici sejururi la preţ de Paralia, dar fără să te simţi ca pe litoralul manelizat de la Pontul Euxin.

Un sfat însă - grăbiţi-vă! Apollo a mai îmbătrânit şi nu cred că se mai poate pune mult timp cu zeul flămând al turismului de masă. Deja primele semne se văd - grecii încep să construiască cu frenezie, aproape pe toată coasta. Drumurile sunt bune şi chiar foarte bune (la sute de metri o să ai surpriza să vezi şosele întregi semnalizate pe margine cu ochi de pisică, cum pe la noi se vede doar în Piaţa Victoriei lângă guvern). "Uite acum un an, drumul ăsta nici n-avea canalizare. Lucrează, lucrează tot timpul. Îmi zicea unul de la primăria din sat (Vasillaki, 300 de locuitori - n.m.) că nici nu o să-ţi închipui cum o să fie aici peste cinci ani", spune Mihai, inginerul din Oneşti, care aleargă de dimineaţa până seara pe scuterul vechi, pentru a-şi întreţine familia lefkadiană.

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Preţurile sunt mai prietenoase decât în marile insule greceşti, atât la cazare, cât şi la masă. Diferenţa o poţi simţi la buzunar numai dacă pleci peste zi să mănânci într-un port din apropiata Kefalonia. Există diferenţe şi în interiorul insulei. Dacă spre exemplu, în porturi un meniu onorabil ajunge la 15-20 de euro, dacă te duci spre tavernele din munte poţi să economiseşti cel puţin cinci euro.

Se pot închiria şi camere tradiţionale, cu mai puţin de 40 de euro în plin sezon.

Dacă plecaţi cu maşina personală, luaţi în calcul că urmează o călătorie de circa 14 ore de condus. Traversarea Bulgariei ia cel mai mult timp - chiar dacă bulgarii au drumuri relativ bune, chiar şi o scurtă autostradă prin munte. Dar aceasta nu suplineşte faptul că aproape tot drumul este pe o singură bandă şi împânzit de poliţişti (mai ales în weekend). Bulgarii îţi iau cinci euro pe o vinietă valabilă o săptămână.

Se mai recuperează, la viteză, în Grecia, unde în cea mai mare parte se merge pe autostradă. Iar un avantaj al călătoriei cu maşina proprie este că poţi admira în voie priveliştea extraordinară deschisă de noua autostradă Egnatia. Deocamdată, nu se plăteşte taxă.

NU RATAŢI !

- Plimbările pe insulă. Chemarea mării este irezistibilă, mai ales în golfuri. Cu toate acestea ar fi păcat să nu străbateţi de sus până jos, în lung şi în lat această insulă. Îmbinarea munte, tradiţie, modernitate va oferi amintiri memorabile.

Veţi fi surprinşi să vă taie calea în pădurile din munţi o vulpe sau să descoperiţi, la câteva minute de portul Nidri, o cascadă spectaculoasă. Sau imagini ca prin satele noastre de munte, inclusiv cu ţărani care vând miere pe marginea drumului.

E drept, s-ar putea să vă surprindă şi preţurile - nu lasă borcanul de juma' de kilogram mai jos de cinci euro - dar e o miere ca pentru zei.

- O călătorie printre insule. Cu un bilet de 15 euro puteţi face un tur al insulelor din zonă - Kefalonia (a patra insulă ca mărime a Greciei), Itaka (considerată insula lui Ulisse), Meganisi (cu peştera Papanicolis, unde se ascundeau submarine în al Doilea Război Mondial), Scorpios-Sparti-Kastri (insulele familiei Onassis), Madouri, insula deţinută de stră-strănepotul poetului naţional Aristotelis Valaoritis.

Veţi ţine minte cum tot vaporul se va înclina într-o parte, când va trece prin faţa unui cheu impozant de pe Scorpios, unde acosta celebrul miliardar Onassis. Aparent, nimic spectaculos, dar povestea din megafon... "Vedeţi două iahturi, unul albastru, şi unul alb - sunt ale celor doi copii, Alexandros şi Christina. De la moartea acestora, nimeni nu le-a mai folosit" sau "Onassis s-a căsătorit cu Jackie Kennedy. Jackie nu l-a iubit, a fost o căsătorie din motive economice. Singura femeie care l-a iubit a fost artista Maria Calas". Iar "de pe această mică plajă pe lângă care trecem acum, Jackie a fost pozată goală de paparazzi". Singura moştenitoare a imperiului este nepoata Athina. Pentru o jumătate de oră, câteva zeci de turişti se simt în ape de miliardar, făcând baie într-unul din cele două golfuleţe de pe insulă unde este permisă acostarea celor străini de insulă.

- Fortul Santa Maura. Fortificaţiile construite în secolul al XIV-lea străjuiesc şi astăzi intrarea pe insulă, dinspre continent. Lefkada trece drept insulă, deşi este legată de continent printr-o limbă de pământ de mai puţin de 100 m. Aceasta se întinde de-a lungul unei lagune, care aminteşte de veneţienii care au stăpânit aici câteva sute de ani. Dar mereu în luptă cu turcii, veneţienii nu au stat aici suficient de mult pentru a-şi pune amprenta asupra capitalei Lefkada, aşa cum se vede spre exemplu în elegantul Corfu, aflat la nord, în Marea Ionică.

Fortificaţiile în bună stare se pot vizita. În interior, există inclusiv o capelă, care are, bineînţeles, povestea ei - aici s-a retras urmaşa unei familii nobile din Bizanţ, din calea turcilor care cuceriseră Constantinopolul.